Cum sa impaci si capra si varza?

Inainte de a devein mama mi-am pus multe intrebari, sau poate nu suficient de multe, poate ca nici nu m-am gandit prea mult la “ce inseamna sa fii mama?”. Stiu ca mi-am dorit tot timpul o familie, mi-am dorit sa am un barbat cu care sa beau seara un pahar de vin si sa ne uitam la filme, sau sa iesim la un restaurant si sa petrecem pana dimineata. Mi-am dorit si mai mult sa fie galagie in casa, jucarii peste tot, biberoane in bucatarie, suzete prin geanta si pantofiori de care sa ma impiedic noaptea cand in sfarsit am si eu timp de un dus. In acelasi timp mi-am dorit dintotdeauna “sa fac business”. Imi plac costumele, camasile, intalnirile si pranzurile luat cu fel si fel de oameni. Mi le-am dorit pe toate, in acelasi timp, fara sa ma gandesc vreodata “este posibil?”, “este greu” sau “oare o sa pot sa impac si capra si varza?”.

Si multumesc lui Dumnezeu toate mi s-au indeplinit, pe rand, insa acum le am in acelasi timp.

Stau si ma uit la viata mea de acum si nu imi vine sa cred ca la 26 de ani am deja 2 copii. Doi copii minunati, cum sunt toti copiii pentru parinti lor. Si in fiecare seara stau si ma uit la ei si ma intreb, oare ce ma facea fericita inainte? Oare cum puteam sa ma bucur de timpul gol si care era fericirea mea? Insa realizez ca viata are etapele ei. Intai am cunoscut un barbat minunat, care mi-a oferit incredere si m-a ajutat sa ajung pe plan personal mai bine decat as fi crezut vreodata si care mi-a dat si mai mult incredere pe toate planurile. Mi-a spus tot timpul ca pot si m-a lasat sa imi pun mintea la contributie si a intervenit doar atunci cand totul mi se parea aproape imposibil si imi arata o alta cale, un alt drum, pe care cu siguranta nu l-as fi putut parcurge fara el alaturi de mine. Mai tarziu, m-a invatat care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat in viata – vestea ca vom avea un copil. Imi aduc si acum aminte cand i-am vazut ochii lacrimand pentru prima oara – cand ne uitam amandoi la testul de sarcina ce spunea “pozitiv”. Eu, socata fiind, am refuzat sa cred ca este adevarat, insa el m-a luat de mana si mi-a zis ca este cel mai bun lucru ce ni se putea intampla. Ah, si cata dreptate a avut.

Dupa ce mi-am tinut in brate fetita, dupa ce i-am simtit respiratia prima data si dupa ce i-am simtit bataile inimii, am stiut clar ca mai vreau copii. Cati? Cat de multi posibil. Abia asteptam sa pot ramane insarcinata din nou. Si multumesc lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa ne implinim visul la 1 an si 4 luni de la aceea zi de 17 martie – am nascut cel de al doilea copil al nostru, un baietel. Am simtit din nou fericirea absoluta cand mi l-au pus in brate la 2 minute dupa ce s-a nascut. Nimic, absolut nimic nu se compara cu acest sentiment minunat.

Este minunat sa ai copii, insa este si mai minunat sa gasesti un tata minunat pentru copiii tai. Stim cu totii cat de simplu se concep copiii si la fel de repede trece si perioada de sarcina. Insa, perioada cu adevarat grea apare abia dupa. Atunci cand ai nevoie ca si femeie de multa intelegere, mult suport si multa grija. Femeia dupa ce naste nu e atat de sexy pe cat se vede in pozele post-natale de pe Facebook sau fel si fel de bloguri. Este poate cea mai grea perioada pentru o femeie – se trezeste cu o mini creatura ce se numeste “copilul ei”, alapeaza, sangereaza, are nevoie de ajutor pentru a se ridica, pentru a manca, pentru a merge la dus (chiar si la toaleta). In acelasi timp, la primul copil, habar nu are cum sa schimbe scutece, cum sa faca baie bebelusului sau cum/cand si cat sa il scoata afara la plimbare. Nu stie nimic, indiferent cate carti ar citi si cate pareri ar asculta. Ah si da, in acelasi timp nu trebuie sa uite de sotul ei. Nopti nedormite, haine largi si deloc sexy,par prins in graba si dusuri scurte de 30 de secunde – asta inseamna viata unei femei dupa ce naste – indiferent cat ajutor ar avea in jur. Insa, ajutorul cel mai mare si cel mai important din viata mea dupa ce am nascut a fost ajutorul lui, intelegerea lui si implicarea lui.

Pe langa toate astea, nu am putut sa ma retrag mai mult de 2 saptamani din cealalta parte a vietii mele – cea profesionala. Ma asteptau hartii de semnat, probleme de rezolvat, salarii de platit si multe altele. Pentru ca o vorba e sfanta: “ochiul patronului ingrasa vaca”. Si nu vreau sa para ca si cum mi-ar fi parut rau ca trebuie sa ma intorc la munca, pentru ca nu ar fi adevarat. Iubesc sa muncesc, sa creez si sa fac mereu ceva nou. Nu as putea fi casnica niciodata si pe langa faptul ca nu as putea eu, nici macar barbatul meu nu ma vrea casnica – ma incurajeaza in permanenta sa muncesc, sa imi doresc mai mult, sa visez si sa creez.

Exista si un lucru care imi lipseste: scrisul. Nu mai am timpul necesar, sau poate ca nu e vorba de timp, este vorba de prioritati – si acum prioritatile mele sunt familia si afacerile. Insa imi promit mie ca voi remedia aceasta problema.

Asadar, daca cineva spune ca nu se pot face amandoua in acelasi timp, se inseala. Se pot face! Este adevarat ca una din cele doua ocupa primul loc, cealalta ramanand mai putin importanta – insa nu absenta.

Eu personal imi impart timpul mult mai atenta acum. Diminetile si serile sunt intotdeauna despre familie. Bineinteles, exista si exceptii. Desi seara nu prea lipsim de la baita, joaca de seara si cina ( poate fi ea si la biberon 🙂 ) sunt seri in care imi iau sotul de mana si mergem sa mancam in oras, sa vedem un meci cu prietenii sau poate doar sa stam sa ne bucuram de liniste. Da, nu prea mai este liniste in casa atunci cand apar copiii, insa si atunci cand sunt plecati parca e prea liniste. Si atunci cand plecam doar noi doi undeva, ne place prima zi, a doua deja incepem sa ne gandim “mai bine ii luam si pe ei”.

Si daca diminetile si serile sunt despre familie, atunci mijlocul zilei si noptile sunt pentru afaceri. Nu conteaza daca dorm mult sau putin, conteaza sa fac ceea ce imi place si ce ma face fericita. Si, da, ambele lucruri ma fac foarte fericita: familia si businessul.

Si ca o scurta concluzie – intemeiaza-ti o familie, fa copii, insa deschide ochii bine. Nu toti barbatii sunt pregatiti pentru asta. Cauta bine pana vei gasi exact de ce ai nevoie. Si nu inceta sa muncesti – atat cat iti permite timpul, inca sa nu pierzi multe din momentele importante ale familiei tale, insa suficient incat sa te simti o femeie puternica.

Pentru asta sunt femeile, nu? Sa impace si capra si varza 🙂

Iubirea neimpartasita creeaza rani adanci

Inima nu iti poate porunci de cine sa te indragostesti. Si cu atat mai putin o poate face creierul. Sunt momente in viata cand prindem aripi si incepem sa zburam spre o noua iubire. Insa nu mereu acea iubire ne va face bine. Si nu ai de unde sa stii, daca iti va fi impartasita vreodata, sau macar pe termen scurt, ca sa nu mai vorbim de termen lung. Insa nimeni si nimic nu te poate impiedica sa visezi, sa oftezi si sa iti doresti.

 

Iubirea doare atunci cand iubesti o persoana ce nu te vede. Totul tau este nimicul lui. Traiesti pentru orice minut in preajma lui, tanjesti la nopti de dragoste in doi si nu vezi nimic, decat pe el. Insa el este absent sau de cele mai multe ori indiferent.

 

Mai devreme sau mai tarziu, cu totii trecem prin asta. Fie iubim si nu suntem iubiti, fie suntem iubiti si nu impartasim aceleasi sentimente. Durerea de a fi respins iti macina sufletul si noptile. Am citit undeva ca iubirea este ca si ploaia, din pacate nu isi alege iarba pe care sa cada. Asa si inima, ea nu stie sa aleaga, ea nu stie sa piarda. Inima stie sa daruiasca si sa primeasca.

 

Suferind iti creezi rani, uneori prea adanci pentru a putea fi vindecate. Sunt oameni ce traiesc o iubire neimpartasita o viata intreaga. Ei stau mici si cuibariti in coltul lor si privesc in tacere. De cele mai multe ori, frica de a exprima ceea ce simt, de a-si face curaj pentru a spune tare un “te iubesc” ii face sa se izoleze, sa sufere si sa se inchida in ei. Ei nu inteleg ca nu e nimic gresit in a iubi, nici macar atunci cand iubim persoana nepotrivita. Gresit este sa nu spui, sa nu arati, sa nu vorbesti. Nimeni nu iti citeste gandurile, nimeni nu iti analizeaza actiunile si atunci, de ce sa taci atunci cand poti sa vorbesti.

 

Sunt si oameni ce au avut curajul sa impartaseasca ce simt. Si a fost in zadar. Si raman la fel de tristi, insa perioada de vindecare poate fi de cele mai multe ori mai scurta. Atunci cand stii ca nu ai asteptari, atunci cand stii ca nimic din ceea ce visai o data nu poate fi posibil, treci mai departe. Urmeaza perioada de acceptare, dupa care vine si vindecare. Este pacat sa lasi un suflet distant sa iti ia fericirea de a iubi si de a fi iubit. Nu toate lucrurile se intampla asa cum vrem noi si tocmai de aceea, trebuie sa dai pagina si sa treci la un nou capitol din viata ta.

 

Vor fi si persoane ce se vor juca cu sentimentele tale. Te vor tine prizoniera intr-un tunel fara iesire. Genul acesta de oameni sunt cei mai lasi. Te vor cand vor ei, cum vor ei, insa nu mereu. Si tu, suflet amarat iti umpli noptile de vise cu cateva iulizii traite in doi. Desi cel ce nu iubeste (sau iubeste mai putin) stie ca nu vor fi niciodata mai mult decat cateva clipe, zile sau chiar momente, nu are curajul sa spuna adevarul. Minte frumos sau poate ca nu minte deloc. De cele mai multe ori, cei aflati in aceasta postura tac si se rezuma la cuvintele “sa vedem”. Si tu te atarni de fiecare cuvant si ii oferi mii de intelesuri desarte. Degeaba. Pleaca cat mai repede din acest carusel ce iti creeaza mai mult rau decat bine. Fugi in cealalta directie si incearca sa iti gasesti fericirea langa o persoana ce merita.

 

In oricare din situatiile prezentate te afli, pleaca. Uita trecutul, ignora prezentul si axeaza-te pe viitor. Accepta ca nu se poate si treci mai departe. Altfel, vei pierde si mai mult timp, si cu atat mai multe sentimente. Iti vei adanci ranile si cu cat mai mult, cu atat mai greu. Fara sa iti dai seama, te-ai neglijat pe tine si ai oferit intaietate lucrurilor neimportante si persoanei ce nu merita atentia ta. Fa-ti planuri, schimba-ti locul de munca, schimba-ti garderoba si de ce nu viata cu totul. Lasa in urma tot ce iti aduce aminte de acea persoana. Analizeaza-ti calitatile si ofera sansa altor persoane sa le vada. Inconjoara-te de oameni dragi si calzi. Lasa-i sa te iubeasca in felul lor si apreciaza asta.

 

Dragostea neimpartasita este o iubire fara speranta. Panseaza-ti ranile si deschide usa spre un nou viitor.

Nimic nu se incheie pana nu este consumat.

Iubirile vin si pleaca. Unele stau mai mult, altele mai putin. Se spune ca unele iubiri sunt pentru o viata, altele pentru o secunda. Sunt inimi ce se unesc din prima si altele ce se apropie incet, cu teama, dar sigur. Sunt oameni ce daruiesc total, implicandu-si nu numai suflet, inima sau gandul, ci viata, timpul – totul. Unii dintre voi, iubesc mai de la departare. Si asta nu inseamna ca iubesc mai putin. Din contra, uneori as spune ca mai mult, mai adanc, mai puternic, mai matur.

Felul in care iubim este unic, este in ADN-ul nostru. Poate fi modelat in timp, schimbat sau influentat, dar niciodata copiat. Uneori si varsta isi spune cuvantul. Asa cum se spune, anii si iubirile nu se numara niciodata. Insa, cu siguranta uneltesc impreuna spre un suflet mai cald, mai intelegator si de ce nu, mai iubitor.

Iubirea se termina cand trebuie sa se termine. Nimic nu se incheie pentru ca vrea unul dintre cei doi, ci pentru ca atat a durat. Uneori intensitatea prea mare a iubirii termina praful clepsidrei mai repede, alteori ajuta la imbinarea perfecta a celor doi pe termen lung.

Cand iti incepi povestea de amor, te gandesti ca nu se va termina niciodata. Speri ca va fi pentru totdeauna si visezi la momente indepartate, iti faci planuri si uiti de cele mai multe ori sa te bucuri de ce ai atunci, “azi” cum s-ar spune. Sunt oameni ce se multumesc cu ce au pentru o viata intreaga. Investesc timp, efort si sentimente pentru a aduce ceva nou, pentru a imbunatati si mai ales pentru a repara ce este stricat. Sunt altii care nu vor sa repare, sau poate ca nu mai pot schimba nimic si trec mai departe. Se arunca in valtoarea altei iubiri si sunt dispusi sa o ia mereu de la capat. Deseori renuntam sa mai luptam din cauza faptului ca unul dintre cei doi uita sa mai iubeasca, sa mai daruiasca si cel mai grav, uita sa mai priveasca. Stiu, avem probleme (cu totii, nu doar tu), avem facturi de platit, copii de crescut, griji zilnice mai pe scurt, insa la sfarsitul zilei, conteaza enorm de mult sa te mai poti inca bucura de zambetul ei, de privirea lui. Aruncam un “te iubesc” in graba, fara a mai intelege ce inseamna aceste cuvinte, fara a ne uita o clipa la ce avem frumos in viata noastra. Uitam de cine ne-am indragostit, ce ne-a placut si ce ne-a fascinat. Pe scurt, uitam sa mai iubim.

Sunt multi ce raman amanti dupa ce relatia lor s-a terminat. Pentru ca abia atunci ei invata sa se priveasca din nou, abia atunci isi inteleg sufletul unul altuia. Sunt poate primele momente in care nu mai discuta despre ce ar trebui facut, ci fac doar ce vor sa faca, atunci cand isi unesc trupurile,mintile si gandurile.

Sunt altii ce se reintalnesc dupa cativa ani. Si se iubesc mai nebuneste ca oricand. Pentru ca in trecut nu au cosumat ce aveau. Nu au stiu sa se iubeasca. Nu au stiu sa fie ei, ei doi. Si stiu ca putine ar fi sansele sa o ia de la inceput, insa singurul lucru care conteaza este sa epuizeze fiecare semn de intrebare, fiecare dorinta ascunsa, fiecare noapte pierduta in certuri interminabile,fiecare lucru facut in graba. Acum au mai mult timp ca niciodata pentru ei. Si doar atunci vor intelege de ce s-a terminat si daca ar trebui sa mai continue.
Sunt unii ce nu mai revin niciodata. Pentru ca atat a fost sa fie povestea lor de iubire. Si nu as spune ca ar fi fost una vaga, pentru ca fiecare iubire este frumoasa in felul ei. Dar, unele iubiri sunt scurte. Ele vin pentru a ne invata ceva, pentru a ne arata ceva sau, de cele mai multe ori, vin pentru a ne pregati pentru marea iubire ce are sa apara intr-o zi. Si in aceea zi, vom stii ca nicio zi nu vine inapoi, nicio cearta nu se sterge cu buretele, nicio greseala nu se iarta si mai ales niciun cuvant nu se uita.

 

Asadar, haideti sa iubim mai mult, in fiecare zi. Sa consumam ce avem intr-un mod placut. Sa iubim ce avem azi langa noi. Sa nu uitam de cine ne-am indragostit. Sa nu lasam o iubire sa treaca, daca stim ca nu s-a consumat. Haideti sa reparam, nu sa aruncam. Pentru ca uneori iubirile nu se mai intorc, oricat de mult ne-am dori lucrul acesta. Iubeste-ti perechea, apreciaz-o, zambeste-i – azi mai mult ca ieri si mai putin ca maine.

Fii fericit!

Fericirea e atat de simpla.

Fericirea este lucrul cel mai de pret pe care ti-l poti da tie, persoanei tale si celor iubiti.

Fericirea mea este sa ma trezesc in fiecare dimineata langa barbatul meu, sa ma ia in brate si sa imi spuna cat de mult ma iubeste. Sau poate doar un simplu “buna dimineata” cu ochii plini de entuziasm imi este de ajuns.

Fericirea mea este sa imi vad copilul fericit. Sa o vad cum rade in hohote cand sta la tatal ei in brate si cum face ochii mari cand ma vede.

Fericirea mea sunt ei – ei doi. Traiesc prin ei, respir prin ei. Vad totul numai pentru ei.

Nu de mult am inteles fericirea. Pentru ca pe cat de simplu este acest sentiment, pe atat de greu este sa il obtii. Nu poti fi fericit fara omul potrivit. Nu poti fi fericit daca nu accepti cine esti, unde esti si ce mai ai de invatat. Eu invat in fiecare zi. Invat de la copilul meu sa vad lucrurile mici ca pe ceea mai mare bucurie. Invat de la sotul meu sa traiesc fiecare zi in cel mai pozitiv mod. Invat ce inseamna sa fii cu adevarat cea mai importanta persoana pentru cineva.

Fericirea mea nu consta in poze perfecte pe facebook. Ea consta in sutele de poze atarnate prin casa – amintiri ce ma poarta din nou cu gandul in toate colturile lumii.

Fericirea mea nu consta in pozarea cuplului perfect in fata tuturor. Ci consta in privirea lui cand ne plimbam de mana intr-un loc poate uitat de lume.

Fericirea mea sunt momentele noastre de familie. Ore in sir petrecute impreuna – saptamani, luni fara pauza.

Fericirea nu se cantareste in cuvinte. Fericirea se simte. Fericirea se vede.

Astazi, lasa grijile deopare. Imbratiseaza-i pe cei dragi. Spune-le cat inseamna pentru tine. Ofera iubire. Gandeste pozitiv!

Fii fericit! Cu lucruri simple.  

Ii cazi in plasa pentru o noapte sau pentru o viata.

 

Un barbat se gandeste la sex mai des decat la orice alt lucru din viata lui. Asa sunt ei construiti. Si daca nu este asa, atunci este clar o problema.

 

Inca din prima clipa in care te-a zarit se va gandi cum sa te duca in pat, cum sa te dezbrace si cum sa fii a lui. Niciodata nu va gandi la inceput ca te vrea pentru o perioada de timp. Cred ca hormonii nu il vor lasa sa gandeasca mai departe de o noapte de amor nebun. Va incepe intai sa te caute cu privirea, sa iti zambeasca si sa se apropie din ce in ce mai mult de tine. De cele mai multe ori barbatii inteleg de la primul contact daca este loc, daca se poate si pana unde pot intinde coarda.

 

Femeile se indragostesc mult mai repede dupa o noapte de sex, in timp ce barbatii se rezuma strict la placere. Si in acelasi timp, tot ele sunt cele care pot avea o urma de vinovatie. Niciodata ei.

 

Cu cat o femeie este mai greu de abordat cu atat va deveni mai interesanta. Mai mult sau mai putin adevarat, barbatii vad femeile ca pe niste trofee. Asa ca ori esti meciul dintr-o seara, ori esti cupa de la final. Oricat de indragostita esti si oricata incredere ai in el atunci cand iti spune ca nu am mai gasit niciuna ca tine pana acum, incearca sa iti pui inteligenta inaintea sentimentelor. Macar la inceput. De obicei barbatii spun vrute si nevrute pentru a-si atinge scopul. Uneori nici ei nu isi dau seama cat de buni sunt la asta.

 

Totul sta in mainile tale, in puterea ta de a decide daca el este cel care te va face fericita pentru cateva ore sau pentru cateva luni, ani sau de ce nu pentru totdeauna. Putine au fost cazurile cand s-a ajuns la altar dupa prima dimineata ce te-ai trezit in patul lui. De cele mai multe ori, ei isi pun hainele si pleaca. Unde? Ori catre urmatoare victima, ori catre cea care nu a picat inca in mrejele lui.

 

Nu ramane ancorata intr-un viitor fara viitor. Nu fi cea care asteapta mesajul lui in fiecare seara. Nu fi rezerva altei femei. Daca vrei ceva de durata, nu oferi tot intr-o clipa. Dozele mici pe termen lung sunt mai consistente decat o portie mare intr-o noapte. Controleaza-ti hormonii si foloseste-ti capul. Incearca sa devii persoana la care se gandeste cand se trezeste fara a fi langa el. Mai bine fa-l sa se chinuie sa te impresioneze in fiecare zi, decat sa te impresioneze cu ce poate intr-o noapte.

 

Asa ca, tu decizi – o noapte, doua sau ceva de durata. Nu iti vinde corpul ieftin. Esti mai scumpa decat iti poti imagina.

Draga femeie, nu fi proasta.

Draga femeie, nu fi proasta. Nu iti desface picioarele pentru oricine si cu atat mai putin gura. Tine-o inchisa in majoritatea timpului. Deschide-o doar atunci cand chiar ai ceva de supt spus.

 

Nu esti o femeie tare daca ai doar corpul bine lucrat. Iti ia cateva luni sa arati bine si cateva ore pe saptamana petrecute la salon. Sa inveti sa iti folosesti mintea – uneori o viata intreaga nu e de ajuns. Nici make up-ul nu te ajuta sa pari mai frumoasa, un barbat te va aprecia atunci cand ai cateva nopti nedormite si arati in continuare ca poti. Nu vor conta cearcanele tale sau parul nearanjat. Va conta zambetul tau.

 

Nu fi o femeie ieftina. E atat de simplu sa cazi in sfera asta, sa iti creezi o imagine proasta si sa porti in frunte o eticheta ce poate in realitatea nu te caracterizeaza. Gandeste-te bine ce fel de om vrei langa tine. Abia dupa aceea analizeaza-ti comportamentul si greselile. Cu tipete si urlete te vei alege cu un taran, cu tact si diplomatie vei dormi in fiecare seara langa un domn.

 

Barbatii puternici din ziua de azi nu mai sunt fraieri. Nu isi aleg o Cenusareasa, daca nu au testat bine piata inainte si nu s-au asigurat ca iese ceva de acolo. El trebuie sa vada potential si viitor in consoarta sa, chiar daca aceasta are 18 ani sau 40. Si inainte de toate trebuie sa simta suport si iubire. Femeile pot fi foarte usor cizelate. Prostuta de ieri este doamna de maine. (Monica Gabor isi punea geanta in cap crezand ca e fes. Astazi? O doamna tacuta, cu genti Hermes – originale nu fake din Piata Obor – imbracata discret si cu stil). Dar cu cat muierea avanseaza si invata, cu atat trebuie sa creasca barbatul de langa ea. Atfel, se produce inevitabilul – el ramane jos si ea vrea din ce in ce mai sus. (Femeia nu prea are limite daca ai invatat-o sa zboare.)

 

Doar o femeie proasta rade si face glume fara limita cu prietenii lui. O femeie desteapta pastreaza distanta si misterul – de ce sa nu fie doar el cel care stie ce ascunzi bun in tine. Niciunui barbat nu ii va placea sa isi vada partenera hlizandu-se cu alti masculi. Atingerile sunt strict interzise. Daca ii permiti altuia sa iti puna mana pe picior in timp ce iti povesteste drama vietii lui, mai e doar un pahar distanta pana iti spune cat de mult te apreciaza el (goala) dintotdeauna. Si ca tu de fapt meriti mai mult. (Unde? In pat!).

 

 

Iubeste-ti barbatul si fa-l sa te iubeasca si mai mult. Fa-l sa se uite in ochii tai ori de cate ori are nevoie de un raspuns. Nu e mereu nevoie de cuvinte. Cei mai puternici barbati isi tin femeile in spatele reflectoarelor pentru a le zambi cand totul e bine si a se incrunta cand fac ceva gresit. (Catinca Iorga a fost cel mai bun consilier al sotului sau premier; sotia lui George Clooney – Amal Clooney – a fost desemnata cea mai influenta femeie in Londra, aparandu-si sotul in multe procese; Hillary Clinton a fost unul dintre consilierii cei mai importanti atunci cand Bill a devenit presedinte). Si acel barbat cu adevarat puternic, isi va lua femeia de mana la sfarsit si va spune: “ea e cea care ma indruma in fiecare zi, in orice situatie”. Barbatilor slabi le este rusine sa admita ca au o femeie tare langa ei.

 

Insa nu iti transforma relatia intr-o relatie materna. Ca nu esti tu cea care l-a nascut si nici cea care ii spune “puiul mamii”. Tu esti femeia lui. Tu esti cea care trebuie sa il innebuneasca cu sexul. Tu poti detine controlul (dar dai lui impresia ca hamurile sunt in mainile lui). Tu si doar tu poti controla tot ce tine de el si de gandurile lui.

 

Linisteste-ti barbatul, nu il cicali. Femei nebune sunt cu miile, cele bune sunt ca trifoiul cu 4 foi. Ajuta-l sa creasca si sa ajunga din ce in ce mai sus, pentru ca o data cu el vei creste si tu.

 

Gandeste-te bine cine vrei sa fii, cum vrei sa fii si mai ales cum iti doresti sa fie barbatul cu care iti vei petrece toata viata.

Asa ca, draga femeie, fii desteapta!

 

 

Esti pregatita?

In ultimele zile primesc tot mai multe mesaje, care intr-un fel sau altul contin aceasi intrebare: esti pregatita sa devii mama?

Desi mai am 1 luna si ceva pana cand ma apropii cat de cat de data pe care o vreau eu, desi burta imi creste pe zi ce trece mai mult si intalnirile cu doctorul devin din ce in ce mai dese…Parca totusi nu imi vine sa cred. Ce-i drept nu mi-a venit sa cred nici cand am aflat ca sunt insarcinata, nici cand i-am auzit inima prima data, nici cand am simtit prima miscare si nici macar atunci cand i-am vazut trasaturile nedefinite ale fetei la ecograf.

Pot spune ca am fost o gravida norocoasa pana acum. Fara greturi, fara pofte, fara dureri…intr-un fel sau altul nici nu am simtit-o decat atunci cand imi dadea cate un ghiont, probabil sa imi aminteasca ca e acolo. Am fost si sunt rasfatata de toti cei din jurul meu, am primit multe incurajari, multe ganduri frumoase si cel mai important, am primit(si eu si ea) mangaierea lui in fiecare seara.

Revenind la intrebarea daca sunt pregatita? Nu stiu cat de pregatita sunt. Nu stiu cat de mult constientizez ce mi se intampla. Nu stiu ce fel de mama voi fi. Nu stiu cat de bine imi voi creste copilul si mai ales nu stiu cum voi reactiona cand o voi tine pentru prima oara in brate. Am o gramada de carti cumparate, sau mai degraba primite – nu am reusit sa citesc nici 5 randuri. Nici asta nu imi pot explica. Poate ca mi se pare totul prea banal, prea sistematic si general.

Tot ceea ce stiu este ca va fi un copil primit cu foarte multa iubire. Stiu ca va primi toata atentia si dragostea mea. Stiu ca ii voi oferi absolut tot, neconditionat. Mai stiu si cum nu vreau sa fim noi ca parinti sau ea – acum sa vedem ce iese. Nu mi-o inchipui in multe feluri, ci mi-o inchipui intr-un singur fel: o fetita puternica, sustinuta din toate punctele de vedere. O fetita sanatoasa in primul rand, ce ne va ajuta sa vedem viata intr-un alt mod si nu in ultimul rand, o vad ca pe cea mai mare realizare. Imi promit mie, in fiecare seara, ca voi da tot ce e mai bun, ca peste ani sa spun: Da, asta este ceea ce mi-am dorit – fata mea, pentru care promit ca voi face orice si voi calca pe oricine in picioare!

Atat stiu sa raspund la genul acesta de intrebare.

O prietena de suflet! Anamaria Prodan!

Pe Ana am cunoscut-o intamplator acum cativa ani…4 cred. Nu mai stiu exact cand a fost prima data cand am schimbat cateva cuvinte, insa imi amintesc cu exactitate cand am vazut-o in persoana – eram la un mall din Bucuresti. Ea nu stia cine sunt (ar fi fost si culmea), era cu o gasca mare dupa ea (cam asa obisuiesti sa o vezi), intr-un magazin Zara. Un magazin modest pentru ceea ce isi permite ea, insa primul lucru pe care l-am observat a fost parul – la televizor parea cu totul si cu totul diferit. Am privit de la distanta: incerca sa multumeasca pe toata lumea, erau multi copii care trageau de ea in stanga si in dreapta – cu zambetul pe buze, fara nervi si fite vorbea cu oricine. Au fost multi care au cerut sa faca o poza cu ea, dar eu nu am indraznit. Cat sunt eu de bagacioasa, mi-a fost rusine. Poate as fi facut-o daca era singura.

 

A trecut timpul si datorita faptului ca eram casatorita cu un fotbalist am ajuns sa o cunosc. Desi recunosc ca am fost putin reticenta la inceput, probabil din cauza faptului ca nu indrazneam sa ma “bag in seama” de frica sa nu ma lovesc de un refuz de comunicare – pe care cu siguranta nu l-as fi acceptat usor. Incet incet am inceput sa vorbim. O relatie destul de rece la inceput, am inceput sa ne apropiem la prima noastra discutie mai lunga, pe care o tin minte si acum – in aeroport, la Otopeni. Bineinteles ca aveam emotii si eram putin stanjenita, insa ea a stiut sa imi arate caldura din sufletul ei, sinceritatea pe care putini stiu sa o vada si mai ales puterea pe care prea putine femei o au.

 

Sunt foarte multi oameni care o plac pe Anamaria, dar sunt si multi care isi dau cu parerea fara sa o cunoasca catusi de putin. Lumea in care se invartea ea, cea a fotbalului sa stiti ca nu este deloc usoara. Au fost barbati care nu au reusit sa faca fata, in timp ce ea in permanenta a ramas in top (drept dovada castigarea trofeului de anul acesta). Eu o admir in primul rand ca prietena – pentru ca niciodata nu i-am cerut nimic si mi-a oferit absolut tot ce a putut, fara sa imi ceara nimic in schimb. Stiti prea bine cate “vedete” din Romania isi vand prietenia pentru nimic. Nu a existat data in care sa o sun si sa nu imi raspunda la telefon, lucru pe care sa il cer si sa nu faca tot ce poate sa rezolve si cel mai important, cu toate pe care le are pe cap, a stiut sa fie mereu langa mine – chiar si in cele mai grele momente. Drept dovada, i-am dat un simplu mesaj daca vrea sa imi fie alaturi de deschdierea salonul Vos Beauty Salon la Londra, sa fie imaginea noastra si a spus DA imediat, fara sa stea pe ganduri. Altii ar fi cerut bani, favoruri sau mai stiu eu ce – ea NU. Si-a cumparat imediat bilet si a venit sa ma reprezinte aici, peste hotare, sa ma sustina si sa imi dea cele mai bune sfaturi.

 

In al doilea rand o respect pentru femeia care este: simpla si complicata in acelasi timp. Am vazut cu ochii mei felul in care isi educa copiii, modul nebunesc in care isi iubeste sotul si cat de multe face pentru a tine familia unita. Am ramas foarte surprinsa sa vad cum copiii ei stiu ce inseamna cuvantul “nu”, desi si-ar fi permis sa le cumpere orice, felul in care se poarta, felul in care vorbesc si mai ales m-a surprins cum ei ii cer sfatul in orice privinta si ea este mereu acolo – netinand cont de loc, situatie sau imprejurare. Isi sustine barbatul mai mult decat orice femeie din jurul meu. Am avut norocul sa invat multe de la ea si mai ales sa imi doresc ca peste cativa ani si familia mea sa fie exact la fel, si barbatul meu sa se simta la fel de sustinut ca al ei. Se lupta ca o leoaica in jungla in care traim – si nu doar pentru ai ei – ci si pentru noi, cei care ii suntem alaturi ca prieteni sau cunostinte. Ar trebui ca toate femeile sa “fure” cate ceva din atitudinea ei, grija ei si mai ales responsabilitatile pe care si le asuma constant pentru cei dragi.

 

In al treilea rand o respect pentru profesionalismul de care da dovada. Alfel, cu siguranta nu ar mai fi fost cel mai bun impresar din Romania. In putinele cazuri in care am apelat la ea, nu m-a refuzat niciodata, ba din contra, a facut tot ce a putut sa ma ajute. Si stiu din putinul timp petrecut cu ea ca nu doarme noaptea, sta numai cu telefonul in mana si se streseaza la maxim pentru jucatorii ei – si nu numai – s-a zbatut mult si pentru jucatori care au tradat-o mai tarziu, insa niciodata nu a afirmat ca ii pare rau. A luptat la fel de mult! A intrat in conflicte cu fel si fel de barbati din lumea asta neplacuta a fotbalului si nu a parut nici o secunda mai slaba ca “ei” – tinand cont ca o femeie reuseste sa doboare unul cate unul, oameni grei ai fotbalului romanesc, ar trebui sa insemne ceva.

 

Si in ultimul rand o respect pentru omul care este in fiecare zi. Poate ca nu face public tot ajutorul pe care il ofera celor mai putini neajutorati. Insa faptele bune nu dispar niciodata din viata ei. Cat de putin sau cat de mult, ea incearca in permanenta sa faca oameni fericiti. Ii place sa vada bucurie in jurul ei. Rade mereu din suflet si iti da o stare de bine.

 

Lasand la o parte partea publica a Anei, va spun sincer ca este un om minunat. O femeie puternica, care a stiut ce vrea, unde vrea sa ajunga si a luptat. Nu i-a fost mereu usor, insa viata a facut-o sa razbeasca si in cele mai urate momente si sa ajunga persoana care este astazi. Te iubesc Ana! Te iubesc din suflet si cu ocazia asta iti mai pot multumi inca o data pentru tot ceea ce ai facut pentru mine – neconditionat – asa cum o faci pentru toata lumea!

O secunda.

Imi place mult sa pun intrebari la care nu se asteapta nimeni. De cele mai multe ori intreb “la ce te gandesti?” si am ajuns sa stresez lumea din jurul meu. Cand asteptam la semafor, cand invartim lingura in supa cateva secunda la rand sau cand observ ca cineva se uita “prin” mine. Urasc raspunsul “la nimic”. Incerc sa le explic tututor ca mintea noastra nu sta nici macar o clipa si ca in permanenta ne gandim la ceva. Unii sunt sinceri si imi raspund imediat, altii prefera sa taca si sa imi spuna: “Iar ai inceput?”. Da, incep mereu , pentru ca iubesc sa aflu cum gandesc oamenii.

Cat de ciudat mi se pare traseul pe care il parcurgem cu mintea. Ce repede ajungem dintr-un loc in altul si mai ales – cat de frumos este sa iti inchipui ce vrei tu. Filmul se deruleaza cu rapiditate. In functie de starea din momentul respectiv, de aminitirile legate de o melodie, un restaurant, o haina…sau de ce nu – un parfum!

Nu prea constientizam lucrurile astea. Nu facem niciodata analiza gandurilor noastre, ba din contra, le ignoram cu nonsalanta. Credeti-ma ca veti afla mult mai multe decat credeti despre voi si mai ales despre felul in care “functionati”. Incercati!

S-a facut frig afara. A venit iarna si imi place de mor sa vad oameni infofoliti, copii cu obrajii rosii si forfota in magazinele frumos amenajate. Luminitele sunt peste tot, rosul predomina si e clar – sarbatorile se apropie.

Opriti-va o secunda din rutina zilnica, din alergatura ce ne omoara timpul si uitati-va pe geam – din casa, din masina, de la servici – sau asezati-va intr-un loc retras si analizati (eu de obicei aleg o bancuta) – oamenii sunt mai fericiti, mai voiosi si se simte mai multe iubire.

Asta sa va fie in gand incepand de astazi, bucurie si iubire. E perioada cea mai frumoasa a anului – faceti un bine, oferiti o imbratisare si trimiteti un mesaj sa faceti un om fericit (asa va sti ca el/ea a fost in gandul tau ascuns pentru cateva secunde).

Va iubesc!

 

Viata mea atunci…Si viata mea acum…

Acum 1 an nici macar nu indrazneam sa gandesc ca ceva se va schimba in viata mea. Sau daca credeam, in niciun caz nu credeam ca asa…Lucrurile nu se intampla din pura intamplare, asta pot sa afirm cu voce tare. Suferim cu un motiv. Am invatat sa nu mai privesc persoanele doar din exterior. E foarte simplu sa judecam, sa clasificam si sa ne dam cu parerea. Asta au facut cei mai multi din apropiatii mei. Cei mai multi au barfit pe la coltul strazii, au facut asumptii si au tradat. Probabil “au tradat” suna prea basist ca sa zic asa. Putini au fost cei care mi-au dat un telefon, au scris un mesaj sau poate mai bine era sa fi tacut… Nu vreau sa credeti ca am cersit sau am asteptat asta, chiar deloc. Au fost cativa pe care ii consideram prieteni – ori a fost greseala mea pentru ca nu am deschis ochii la timp, ori a lor ca au fost prea ieftini. M-am bucurat ca am scapat. Parca m-am curatat…am stat retrasa in coltul meu de lume, cu gandurile mele si am pastrat in jurul meu doar oamenii pe care ii consider mai mult decat niste cunostinte.

Am primit multe intrebari. Au fost multe ziare care m-au contactat, insa nu am raspuns la nimeni. Eu nu sunt o persoana publica, nu prezint interes pentru public si mai ales, nu Romania e tara in care imi doresc sa ma fac cunoscuta. Am refuzat sa vorbesc despre subiectul asta, pentru ca in primul rand imi facea rau si in al doilea rand curiozitatea barfitoare a unora ma enerva. Am avut incredere in cateva persoane mai straine de sufletul meu (ca sa zic asa) si chiar si ele mi-au demonstrat ca am gresit vorbind despre asta. Mi-au interpretat vorbele in fel si chip. Au aparut fel si fel de versiuni – putine dintre ele aveau un sambure de adevar – ba chiar unele dintre ele m-au amuzat teribil. In orice caz…A trecut!

Nu imi pare rau ca am luat decizia de a ma rupe de tot ce ma lega anul trecut. Imi pare rau ca a trebuit sa aflu multe lucruri urate, dureroase si neimaginate. Durerea de a fi inselata este nemarginita. Sunt femei care accepta asta toata viata. Nu stiu daca sa le felicit pentru tarie sau sa le compatimesc pentru lipsa de curaj. Chestia asta ca toti barbatii insala mi se pare paradoxala. Sunt barbati care insala si nu sunt prinsi niciodata, restul sunt prea prosti sau nu ii intereseaza. Din punctul meu de vedere a fost o lipsa de interes. La un moment dat ajunsesem din postura de iubita/sotie in postura de sora/mama/amica. E amuzant probabil, dar pe cat de distractiv pare, pe atat de dureros este. Am inchis ochii, am strans din pumni si mai ales din suflet si m-am decis. Nici macar o secunda nu am stat pe ganduri, sa analizez sau sa imi pun semne de intrebare. Poate ca intr-o zi voi putea sa vorbesc mai mult despre asta si voi putea oferi mai mult detalii. Acum este suficient. Vreau sa imi cer scuze in fata celor care in trecut au trecut prin acelasi proces si nu am stiut sa fiu alaturi, sa sustin sau mai bine zis sa tac. Acum am invatat si pe viitor, daca cineva apropiat mie va trece prin asa ceva, voi sti ce este de facut. Parerile au fost, sunt si vor mai fi impartite. Nu vreau sa fie nimeni de partea mea, ci de partea adevarului. As vrea ca oamenii aceia care stateau candva cu mine la masa, ciocneam pahare sau impartaseam povesti – si care acum au ales sa joace pe alt front – sa stie ca nu am nimic cu ei. Din contra, m-au ajutat sa fac curatenie: atat in viata cat si in telefon.

 

Atunci cand am crezut ca lumea s-a intors cu fundul in sus, atunci cand am crezut ca am primit poate cea mai dura lovitura de pana atunci, am decis sa accept si mai ales sa astept. Dumnezeu nu doarme, niciodata sa nu uitati asta! Desi a fost un an cu un inceput zbuciumat, s-a dovedit a fi cel mai bun an al meu – pe toate planurile.

 

Pe plan profesional am aratat ca pot, mai bine zis: mi-am demonstrat mie ca pot. Am reusit sa deschid primul salon de infrumusetare la Londra. Si sa stiti ca nu e usor sa fii roman in Anglia. A fost un proiect mare, pe care l-am dus cu brio la bun sfarsit. Imi amintesc si acum cum stateam cu pixul in mana si ma gandeam de unde sa incep. Nu am avut un Business Plan, totul era schitat in mintea mea si eu stiam ca va fi bine. Toata lumea imi spunea: “Nu o sa reusesti, nu in tara asta”. Au fost doar doua persoane care au crezut in mine: EL si MAMA. Pe 15 iulie am deschis. Nu va puteti imagina cat de bucuros mi-a fost sufletul sa vad 200 de persoane in jurul meu, televiziuni si ziare. Cea mai mare fericire a fost sa ma simt sprijinita in permanenta de cele doua persoane mentionate mai sus. Mi-au trecut prin minte primele mele momente in Londra: pareau atat de departe. Am conturat cu gandul intreaga mea aventura – de unde am plecat si unde am ajuns. Cu multa ambitie si perseverenta, atata timp cat stii ce vrei sa faci – vei reusi. Am o echipa minunata la salon si cu ocazia asta le multumesc tututor. Deja ne orientam spre deschiderea celui de al doilea salon, intr-o alta zona buna din Londra. In acelasi timp am continuat si masterul si o a doua facultate. In luna Noiembrie am inceput un nou proiect, care va fi lansat undeva prin Februarie-Martie, daca ne ajuta Dumnezeu – o alta parte a grupului VOS. Momentan muncim cu drag si spor pentru noua afacere care va da roade asa cum au dat toate pana acum – sunt mai sigura ca niciodata!

 

In plan personal, Dumnezeu si-a intors fata catre mine. Ce-i drept nu ii pot reporsa nimic, nu prea m-a lasat la greu in viata asta si mi-a redat mereu o a doua sansa destul de repede. (Barbatii pe care eu i-am lasat, au avut grija “cunostintele” mele sa nu ii lase singuri prea mult. Insa, daca eu fac un barbat sa para puternic, nu acelasi lucru il pot face si ele.Drept dovada, nu a ramas niciunul cu niciuna.)

 

L-am cunoscut pe EL. Barbatul care ma strange la piept in fiecare seara si imi ureaza o zi buna in fiecare dimineata. Datorita lui am invatat ca barbatul nu trebuie doar sa aiba ceva in pantaloni. Barbatul trebuie sa fie mai puternic, mai destept, mai matur, mai intelept…sa fie stalpul femeii. Sa fie mai mult decat este ea, sa coordoneze de la distanta, fara sa se faca simtit. Asa a facut el cu mine. M-a ingradit pe toate partile, fara ca eu sa constientizez cat de dependenta devin in fiecare zi…in fiecare zi mai mult. Desi mi-a fost frica la inceput, desi nu stiam ce si cum – m-a invatat – a avut rabdare si m-a luat de crescut 🙂 Eu ii multumesc pentru tot. Ii multumesc ca m-a luat de mana atunci cand am cazut, ii multumesc ca m-a sustinut in permanenta, ii multumesc ca a avut incredere in mine, ii multumesc pentru toata libertatea oferita si mai ales ii multumesc pentru ca e el cu mine in fiecare zi. M-am hotarat sa nu il fac public. Vreau sa il pastrez doar pentru mine. M-am ars de prea multe ori in trecut, asa ca de data aceasta ma voi bucura doar eu de frumusetea si blandetea lui. Nu il vreau pe Facebook, pe Instagram – il vreau doar in fata mea, imbracat la costum si cu privirea lui incantatoare.

 

Datorita lui am acceptat sa trec la urmatoarea etapa din viata mea – aceea de MAMA. Our little miracle is on the way! Desi am fost socata pentru cateva zile, desi mi-a fost greu sa accept ca se intampla, pot spune ca este cel mai frumos sentiment. Creste in mine rodul dragostei noastre: Kira! Ma rog la Dumnezeu sa fie sanatoasa, sa ne bucure sufletul si mai tare decat acum si sa ajunga atat de departe cat va fi posibil. Eu si tatal ei o vom sustine asa cum orice parinte isi sustine copilul. Le multumesc tuturor celor care mi-au trimis felicitarile si gandurile lor frumoase.

 

Asadar, in inchiere pot spune ca a fost un an foarte bun. Cu un inceput tumultos, sufletul imi zambeste din nou. Si daca ma intreb ce imi doresc pentru anul ce urmeaza sa vina, nu as sti ce sa raspund. Vreau sanatate, intelegere si iubire. Atat!