Copilul

Acum cateva zile mi-am dus copilul pentru prima zi de gradinita. Cu o diferenta de trei zile pana la implinirea varstei de 2 anisori, am dus-o de manuta cu taticul ei spre drumul vietii, numit invatatura. I-am povestit zile intregi despre asa zisa “gradinita”, spunandu-i povesti si lucruri frumoase. De bucurie aplauda mereu cand auzea de acest loc minunat si emana bucurie sincera de copil. Am incercat sa ii explic ca mami si tati o vor duce la gradinita, dar ea va trebui sa stea singurica acolo pentru cateva ore. Parea sa fi inteles. Multumesc lui Dumnezeu ca am un copil ce ma asculta, ma soarbe din priviri si pare sa absoarba tot ce ii spun ca un burete.

Sistemul de aici ne-a permis sa mergem sa stam cu ea in primele 2 zile, astfel incat acomodarea sa fie mai usoara si integrarea ei cu ceilalti sa fie cat mai repede posibila. Nu am dus-o la o gradinita de fite, cu renume. Am ales o gradinita curata, cat mai aproape de casa si unde am simtit cu sufletul ca fetita mea ar putea primi toata atentia necesara. Am vizitat 10-15 gradinite, am fost indrumata spre cele mai centrale si cu renume. Insa nu m-am simtit bine cand am intrat pe usa lor. Si atunci, daca eu nu am simtit caldura, oare copilul meu ar fi putut sa o simta? Copilul oricarui parinte este cel mai bun, cel mai frumos si cel mai destept – fara nicio scuza. Este perfect normal si orice parinte sanatos va dori tot ce e mai bun pentru odrasla lui. Insa cel mai bun nu este intotdeauna si cel mai scump. Daca toti copiii din aria ei sociala merg intr-o parte, nu inseamna ca acolo este si locul ei. Drumul copilului nostru in viata nu il alegem dupa etichete, nume sau reputatie. Nu conteaza ce scrie pe usa cladirii, pe diploma de la sfarsit de an – ci conteaza ce a adunat copilul tau in anul acela, conteaza sa fi devenit mai bun, mai cald si mai intelept. Este extraordinar de important sa iti ghidezi copilul spre ce simti tu ca este mai bine si ulterior sa asculti de inclinatiile lui si de dorintele lui si eventual sa schimbi.

Revenind la situatia actuala, tin sa precizez ca primele zile au fost putin mai grele, insa educatoarele de acolo au oferit tot suportul si ne-au indrumat sa avem rabdare pentru ca intr-o saptamana va trece si totul va fi normal. Cred ca am plans mai mult eu decat ea. Faptul ca pentru cateva ore nu mai era sub aripa mea ma facea sa innebunesc. Dupa 2 ani de zile, intra pe un drum al vietii normale.

Pana la aceasta varsta, copilul meu nu a auzit tipete, nu stie ce e aia cearta, nu a fost pedepsit si in niciun caz atins. Am incercat, ca toti parintii, sa o crestem intr-un mediu cat mai bun si cat mai placut. Da, arunca mancare pe jos uneori, tipa, tranteste si uneori refuza unele lucruri. Dar am inteles ca toate aceste actiuni sunt normale si am ales sa o ignor cand le face sau doar sa ii spun ca este foarte urat si atat. Un copil de 2 ani intelege cand face ceva gresit, insa nu intelege sutele de cuvinte ce ai vrea tu sa I le explici. Pe langa asta, mai vine si anturajul. Iti inveti copilul sa nu manance cu mana, dar la prima iesire cu copii – toti manaca cu mana. Si atunci, ce sa gandeasca bietul copil – oare mama are dreptate sau toti ceilalti din jurul meu? Etica depinde de la familie la familie si ce e bine si ce e rau la fel. Asa ca, reactia mea a fost sa o las sa manance cu mana, sa ii spun doar ca eu voi manca cu furculita si cam atat. Dupa ce o mamica a venit si a inceput sa tipe, atragandu-I atentia baietelului sa foloseasca furculita, fetita mea s-a uitat lunga la mine, s-a asezat la mine in brate, imbratisandu-ma si mi-a cerut furculita.

Este foarte usor sa cresti copii, insa este foarte greu sa cresti un copil BINE. Si bine nu inseamna perfect. Pentru ca un copil perfect, va fi un copil defect! Copilul meu incearca sa ma prosteasca, si o las sa o faca. Incearca sa ma minta cu lucruri mici, inchid ochii si accept ca pana si minciuna face parte din noi ca oameni si in viata trebuie sa inveti si sa minti, nu doar sa fii sincer. Dar totul cu o limita. Nu accept sa ma minta atunci cand vine vorba de lucruri serioase sau atunci cand necesit sa aflu adevarul.

Am suprprins-o scriind pe canapea si am lasat-o si nu am certat-o, doar m-am uitat putin surprinsa si m-am apucat sa sterg de fata cu ea. Nu a mai scris niciodata. Intotdeauna calmul si explicatia blanda vor avea de castigat.

Cu siguranta sunt si exceptii de copii cand colaborarea si explicatia devin mai grele. Dar tot timpul este o calea. Copilul ce il cresti pana la varsta de 7 ani este omul mare ce va fi mai tarziu. Nu iti trebuiesc multe scoli sau pareri ca sa poti creste un copil, gasesti totul online si poti alege ce crezi ca ti se potriveste tie si copilului tau mai bine.

Nu face niciodata comparatie cu alti copii si nici nu lasa pe nimeni sa puna presiune pe felul in care iti cresti micutul sau lucrurile pe care le face sau nu. Verifica insa intotdeauna lucurile esentiale ce trebuie sa le faca in functie de varsta, dar tine cont ca si acolo pot fi intarzieri ce sunt acceptate.

Fii precis si atunci cand spui NU, ramane NU, indiferent de criza, plansete sau urlete. Copiii sunt cei mai buni manipulatori si se pot juca cu sentimentele tale de parinte mai bine ca oricine. Invata sa ii oferi tot ce poti, dar cu limita. Invata-l sa iti ofere ceva in schimbul tuturor lucrurilor pe care le faci pentru el. Dar nu cere lucruri absurde, ci lucruri normale pentru varsta lui. Atunci cand face ceva bine recompenseaza-l prin iubire, dragoste si lucruri ce conteaza cu adevarat in viata copilului tau. Nu ii promite un lucru material la fiecare reusita, pentru ca acelasi lucru il va astepta si el de la alti oameni mai tarziu si va avea dezamagirea sa nu primeasca. Lasa-l sa isi doreasca un lucru pentru o perioada de timp si invatata-l ca trebuie sa econimisesti ca sa il poti lua, dar tine cont ca nu trebuie nici tu sa cheltui fara limita in fata lui daca tocmai i-ai vorbit de lipsa banior. Vor trebui sa fie si lucruri ce si le doreste si nu le poate avea – pentru ca mai tarziu va incepe sa realizeze ca nu tot ce vrem putem si obtine.

Implica-l la treburile casei, invata-l sa isi stranga jucariile, sa unde o floare si sa faca cumparaturi cu tine de la supermarket sau sa arunce niste hartii la gunoi. Lucruri mici, ce il vor face mai responsabil cu fiecare zi ce trece.

Lasa-l sa isi aleaga prietenii, nu il obliga sa se imprieteneasca cu copiii prietenilor tale. Tu ai putea fi prieten cu toti copiii parintilor tai? NU! Lasa-l sa isi protejeze teritoriul atunci cand alti copii vor sa ii ia jucariile personale si nu il impinge sa invete sa imparta ceva ce este al lui. Invata-l sa dea alte jucarii, nu exact acelea ce ii plac cel mai mult. Spune-I ca ar fi bine sa dea, dar daca refuza sa o faca, lasa-l, va decide el cand trebuie si ce trebuie sa dea. Si niciodata nu interveni intre copii pentru lucruri minore. Stiind ca tu esti acolo mereu sa ii iei apararea si va pierde din incredere si se va baza pe faptul ca vei fii mereu langa el – si stim cu totii ca nu este adevarat. Viata este construita si din lucruri bune, dar si din lucruri rele. Este foarte important sa invete sa reactioneze si la unele si la celelalte. Si felul in care reactioneaza un copil este total diferit de maturitatea unui adult. Stai mereu in umbra si explica-i.

Fii obiectiv si analizeaza-ti copilul corect. Pentru ca doar asa vei fi capabil ca parinte sa corectezi. Nu trebuie neaparat sa corectezi de fata cu altii pentru ati pune copilul intr-o lumina proasta. O poti face in privat sau prin anumite gesturi ce le va intelege de la o varsta foarte frageda.

Educa-ti copilul sa stie sa spuna “multumesc”, “te rog” si mai ales sa intrebe daca “se poate?”. Ia-l cu tine la restaurant pentru a sti sa se poarte in societate. Explica-I ca fiecare familie sta la masa ei si nu putem sa deranjam pe nimeni fara sa fim invitati.

Ofera-I timp copilului tau. Timpul doar cu el si doar pentru el – fara telefon, fara laptop, fara nimic. Iesi in parc cu el si priveste-l cum se joaca, cum alearga – timpul acesta nu se intoarce niciodata. Clipele petrecute cu copilul tau sunt unice si nu se pot compara cu nimic. Pe de alta parte, nu renunta cu totul la viata ta pentru copil. Acorda-ti timpul tau, linistea ta, serviciul tau. Nu iti rupe de la gura pentru copil si imparte cu el ce aveti ca si o familie. Iesi cu prietenii, distreaza-te, bucura-te – un copil nu trebuie sa te incurce, ci trebuie sa te bucure!

Nu fi un parinte prea precaut, pentru ca ii vei creea un disconfort. Copii cad, se lovesc, mananca uneori ce nu trebuie, ca doar sunt copii, nu?

Reusita de a creste un copil cat mai bine nu se va compara cu absolut nimic altceva. Educatia si bunul simt nu se cumpara, ci se dobandesc in primii ani ai copilariei. Daca esuezi ca parinte, ai esuat complet!

Asa cum pofta vine mancand, asa si succesul vine lucrand

Nimic, dar absolut nimic nu este gratis in lumea asta atunci cand vine vorba de afaceri, succes sau reusita. Unii oameni, saraci din punct de vedere intelectual, se vor rezuma la simpla gandire: “da-l dracu, are de la masa, de la tasu, de la x sau y, sau chiar a cazut din cer direct in gradina lui si nu a mea”.

Un mic studiu american, ne spune cum 10 oameni diferiti din unele punctele de vedere (nationalitate, culoare, mediu), insa asemanatori din altele (varsta, sex, statut social) au primit o suma de bani GRATIS pentru a analiza felul in care ei administreaza acest venit si care este timpul in care raman fara niciun leu sau din contra, in cat timp reusesc sa creasca si sa investeasca.

Surpriza este ca, dupa 1 an de zile, 9 dintre cei testati au ajuns in acelasi punct din care plecasera – acelasi loc de munca, acelasi stil de viata, nici un asset in plus. Unul singur a reusit sa creasca atat din punct de vedere financiar, cat si profesional si personal. In urma unei analize mai dezvoltate, s-a ajuns la concluzia ca acea persoana a reusit din cauza atuurilor acumulate dinainte testari: seriozitate, organizare, concentrare si ambitie.

 

Oamenii care reusesc nu o fac stand pe fotoliu si butonand telecomanda. A reusi nu inseamna a avea milioane, 10 masini, 100 de case si asa mai departe. A reusi inseamna ati propune ceva, a face un plan, a avansa si a determina persoana din tine sa lucreze in directia asta in fiecare zi.

 

Unii dintre noi avem granitele prestabilite dinainte de a ne apuca de ceva. Total gresit! In ziua de astazi, nu exista granite, nu exista limite. Da, exista obstacole, ce ne sunt puse in cale pentru a ne ambitiona si mai mult, pentru a invata si mai multe si pentru a ne dori si mai mult sa ne atingem visul. Degeaba te retragi la prima cazatura. Nu ai facut nimic, decat ai vrut sa iti spui tie “hai ca incerc”, dar pana la urma “stii, e prea greu, ma intorc de unde am plecat”.

 

O alta mare greseala a unora dintre noi este confundarea succesului cu implinirea materiala. Succesul nu inseamna intotdeauna bani, insa cu siguranta reusita si perseverenta duc spre atingerea scopului de a creste din punct de vedere material.

 

Exemplu: Un copil de 12 ani, bun matematician, a castigat ani la rand diferite concursuri, olimpiade si multe altele. Ce a primit in schimb? Din punct de vedere financiar – NIMIC. Insa, a primit multe diplome, multa admiratie si si-a cladit incet, incet un nume printre cei ce cautau asta: un om capabil de a se juca cu cifrele. 5 ani mai tarziu (da,da – 5 ani de munca, osteneala, mii de ore lucrare si mii de kilometri strabatuti – pentru ce? Pentru a reusi!) a primit o oferta de la o multinationala, ce oferea un salariu considerabil, un oras nou, o tara noua. Munca lui nu fusese in zadar si nici macar o zi nu incetase sa lupte pentru ceea ce ii placea cel mai mult (cifrele) si pentru ceea ce isi dorea sa ajunga.

 

Este usor sa stai si sa arati cu degetul spre cei care au reusit intr-un fel sau altul. Este si mai usor sa ii barfesti, sa arunci cu noroi si sa ii judeci ca fiind cei mai mari dusmani ai tai. Insa, cel mai mare dusman al tau este frustrare si lipsa de ambitie. In loc sa fii revoltat pe cel ce s-a evidentiat, mai bine ia-ti inima in dinti si intreaba-l “cum a facut asta?”, “de ce ai nevoie?”, “cum isi gaseste ambitia” sau “de unde atata perseverenta?”.

 

Nu mai pierde timp. Nici macar o ora, d’apoi o zi. Lucreaza la ceva, pentru ceva, pentru tine. Timpul petrecut degeaba pe facebook, pe telefon sau pe alt tip de aplicatii dauneaza grav succesului. In loc sa citesti cancanuri, mai bine citesti stiri. In loc sa barfesti pe unul si pe altul, mai bine incepi sa pui intrebari folositoare. In loc sa dormi pana la ora 12, mai bine iesi sa socializezi. In loc sa bei pana la 5 dimineata, mai bine faci research pana la 7. Si tot asa, lista poate continua.

Totul este sa vrei si sa iti doresti. Nimeni nu te impinge de la spate. Nimeni nu iti spune in fiecare zi “tu poti”. Vor fi oameni ce te vor indruma, insa nu o pot face nici ei constant, pentru ca si ei au viata lor, ambitiile lor. Du-te langa acest gen de oameni atunci cand ai nevoie, cand simti ca nu mai poti si cand simti ca vrei sa te retragi. Fugi de oamenii lasi. Iti mananca timpul si iti lenevesc creierul.

Succesul vine lucrand la visul tau. Ambitia vine dupa ce te-ai ridicat cazand de atatea ori. Dorinta vine in urma unor reusite.

Incepe de astazi, incepe de acum. Nu ai timp de pierdut!

Viciile

Asa cum lumea este impartita in lucruri bune sau nebune, asa si viciile sunt placute sau neplacute.

 

Ce sunt viciile? Mie imi place sa le numesc slabiciuni. Sunt genul acela de slabiciuni de care nu prea ai cum sa scapi. Sunt persoane ce cad in patima alcolului, a banilor, a jocurilor de noroc, a barfei, a fumatului, a drogurilor si cel mai apetisant – patima sexului.

 

Cum apar viciile?  Nu ma pot pronunta decat evaziv, insa cel mai probabil apar in urma educatiei,  a alimentatiei ,  a modelelor alese gresit si de ce nu, a problemelor netratate la timp. In orice caz, nu ne nastem cu ele, deci apar pe parcurs, din cauza sau datorita anumitor persoane, situatii sau stari.

 

Fara vicii am fi roboti. Slabiciunile ne fac sa fim umani.

 

Eu impart viciile in doua: categoria usoara si categoria grea.

 

Viciile ce fac parte din categoria usoara le numesc vicii de societate. Si aici ma refer la patimiile ce totusi pot fi controlate si nu imping vointa catre neputinta. Le mai putem numi si pasiuni: o ceasca de cafea dimineata, un pahar de vin seara, un joc de carti cu prietenii si tot asa. Aceste pasiuni creeaza dependenta. Doar ca, in cele mai multe dintre cazuri, aceasta dependenta nu afecteaza decat persoana in cauza. Atunci cand apar si alte persoane afectate de micile placeri ce ni le oferim voit, pasiunile enumerate mai sus se transforma in false pasiuni.

 

Si cand vorbim de false pasiuni, intram fara sa ne dam seama in categoria grea a acestor vicii. Nevoia obsesiva de a face ceva ce iti face rau, atat tie cat si celor din jur, se numeste dependenta. Lucrurile scapa de sub control si ideea de a accepta ca ai facut o obsesie pentru alcool, cafea, droguri sau de ce nu o persoana, pare foarte indepartata. In aceste cazuri se recomanda ajutorul specialistilor. Si inainte de toate, sustinerea familiei, a prietenilor si indemnarea spre ajutor.

 

Un viciu al zilelor noastre este si nevoia de munca. Renuntam la viata sociala, la legaturile de familie si ne regasim in munca mai mult ca niciodata. Aruncam vina pe timp, pe sefi, pe distante si tot asa. Insa singurii vinovati suntem noi, cei ce nu putem accepta ca sunt lucruri ce ne lipsesc si mai important, nu acceptam ideea de a cere ajutor sau sprijin. Intr-un mod inconstient, umplem aceste goluri cu vicii.

 

Am auzit de mult ori fraza “stiu ca este un viciu, insa ma face sa ma simt bine”. Dar pe cei din jurul tau ii face sa se simta la fel de bine?  Viata de cuplu sau de familie poate fi de cele mai multe ori afectata din cauza acestor “mici” placeri ce nu ne mai lasa sa trasam o linie pentru a avea o limita.

Nu da voie viciilor sa aiba prioritate in viata ta. Nimeni si nimic nu este mai puternic decat gandul tau si ambitia din tine. Cere ajutor si lupta pentru o viata de familie mai sanatoasa, timp mai mult petrecut cu prietenii si bineinteles doresteti o stare mai buna.

Spune NU iluziilor care distrug.

Sa nu crezi dragul meu.

Ai fost prea fraier si ai lasat-o sa plece.

Ai fost prea mandru sa ii spui sa ramana.

Ai fost prea orgolios sa ii spui ca o iubesti.

 

De ce ? Din prostie sau imaturitate.

 

Daca nu mai esti la varsta la care poti spune ca deciziile au fost luate in graba si lipsa de experienta si-a spus cuvantul, atunci ai fost un prost. Da da, exact, prost am spus.

 

Pentru barbatii fara cap.

 

Prea mandru, prea bogat sau poate prea curtat – erai atunci, in ziua in care si-a pus geanta pe umar si a plecat.

 

Sa nu crezi ca a plecat crezand ca nu se va mai intoarce. Nicio femeie nu crede ca pleaca definitiv dupa ce ati avut genul asta de discutii si inainte. Isi face bagajele, le desface, pleaca la ma-sa, la sora-sa sau la vreo prietena, dar in sufletul ei stie intotdeauna ca se va intoarce. Ca va mai dormi cel putin o data fund in fund cu tine (plina de suparare fiind) si ca se va mai trezi inca o dimineata langa cel ce nu i-a spus “noapte buna” cu cateva ore in urma.

 

Sa nu crezi ca nu se uita in urma ei sa vada daca apari sa ii spui “stai”. Se uita nu o data, ci de mai multe ori. Isi conduce corpul cu ajutorul picioarelor, mecanic, pentru ca inima ei a ramas la tineacolo in locul vostru de povesti.

 

Sa nu crezi ca iese si se distreaza cu nu stiu ce prietene in timp ce tu bei o bere si discuti despre fotbal ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Ea sufera, asteapta si discuta cu toata lumea din jurul ei despre tine. Doar tu esti prezent in mintea ei si face fel si fel de conexiuni cu tot ce tine de “voi”. Filmele ii reamintesc de clipele frumoase, melodiile le fredoneaza cu lacrimi pe obraz si locurile in care ati pasit impreuna o duc cu gandul la momentul cand va tineati de mana sau va sarutati fara nicio jena. Pana si ploaia, soarele sau mare o duc cu gandul la tine. Oare pe tine?

 

Sa nu crezi ca e puternica. Pentru ca nu e. E mai slaba ca oricand. Isi doreste cel mai mult lucrul care ii lipseste: tu – barbatul ei.

 

Sa nu crezi ca isi poate gasi alinarea in bratele altui barbat atat de repede cum ai facut-o tu cu prima domnisoara ce ti-a iesit in cale. Pentru ca femeile nu isi varsa supararea pe o bucata de carne vie, ele isi varsa lacrimile cu ochii pe telefon si cu urechea la usa: poate totusi ma suna, poate totusi apare.

 

Sa nu crezi nimic din ce iti spun prietenii tai. Pentru ca dragostea pierduta doare. Si poate ca la tine draga barbat nu doare din prima sau a doua noapte, insa te va durea cumplit de tare in timp. Timp in care ea isi vindeca suferinta si merge mai departe. Trage dupa ea “bagajul” ce l-a luat in ziua in care a plecat pana nu mai poate. Si de obicei cand ea nu mai poate, tu incepi sa te trezesti.

Si degeaba o vrei inapoi.

Si degeaba ii spui ca iti pare rau.

Si degeaba ii spui ca ai fi vrut sa nu plece, ca o iubesti si ca nu poti sa traiesti fara ea.

Degeaba…e prea tarziu. Prea tarziu pentru a o aduce inapoi. Prea tarziu pentru a-i spune “stai”. Si acum, tu te uiti dupa ea, tu astepti sa vina si tot tu regreti ca nu ai facut mai multe atunci. Dar pentru ea, acum, este mult prea tarziu. Atunci pare atat de indepartat, pentru ca secundele i-au fost zile si zilele ani. Timpul zboara, asteptare dispare – la fel si dragostea.

 

Asa ca dragul meu, strange-o de mana si roag-o sa nu plece. Ia-o in brate si spune-i ca o iubesti. Acorda-i timp din timpul tau. Fa-o sa se simta femeia ta. Lasa orgoliul pentru barbatii “puternici”. Tu fii unul slab si arata-i ce simti si cat de mult o vrei langa tine. Femeia nu pleaca cu gandul ca nu se mai intoarce. Ea pleaca cu gandul ca el va veni dupa ea – dar nu la infinit – vine o zi cand poate “maine” nu va mai fi niciodata pentru voi.

 

 

Sa plangi.

Sa plangi atunci cand vrei. Sa nu tii in tine. Pentru ca lacrimile nevarsate la timp creeaza rani adanci.

Omul care nu plange, nu este un om puternic. Este un om slab ce nu poate scoate ce ii face rau.

Sa plangi atunci cand iti vine. Sa te inchizi in baie, in masina..unde vrei. Sa tipi. 

Sa nu iti fie rusine sa plangi in fata celui ce te-a facut sa suferi. Pentru ca lacrimile arunca afara durerea. Sa plangi.

Sa nu incerci sa ramai puternic atunci cand simti ca nu mai poti. Sa cazi. Pe podea, in pat, pe umarul unui prieteni.

Fii sincer cu tine si descarca-te. Fa-o in felul tau, in ritmul tau.

Cand te doare corpul, lasa-ti sufletul sa planga. Lasa-l sa fie liber si gol. Elibereaza-te psihic prin lacrimi. Vindeca-te.

Sa nu crezi ca exista persoana pe acest Pamant sa nu planga. Cei mai puternici oameni au plans zile intregi, au consumat zeci de servetele si au cerut mii de sfaturi. Cu totii am cazut mai devreme si mai tarziu. Unii dintre noi duc mai mult. Altii sunt mai putin rationali. Dar la sfarsitul povestii, fiecare persoana are o limita. Inchipuie-ti sufletul ca un amalgam de sentimente – el aduna, strange…pana cand…trebuie sa dea afara, pentru a face loc altor sentimente, altor trairi. Sunt multe tipuri de lacrimi ce se impart in doua categorii: de fericire si de tristeste. Lasa bucuria sa iti curga pe fata atunci cand corpul ti-o cere. Scoate durerea prin lacrimi. Curata-te.

Mai bine plangi decat sa te plangi. Gaseste-ti linistea si relaxeaza-ti mintea. Iubeste-ti corpul si da-i voie sa se elibereze.

Plangi cand cineva te bucura.

Plangi cand iti e dor.

Plangi cand te doare.

Plangi cand simti ca nu mai poti.

Goleste-ti sufletul de sentimente ancora-te adanc. Fa loc altora noi, pentru ca doar asa te vindeci, te ridici si cresti.

Sa plangi!

E seara lui – Constantin Budescu

Am povestit de multe ori despre cei ce se nasc cu un talent si stiu sa il fructifice – ei ca si copii, parintii sau vreun binevoitor ce vrea sa scoata ce e mai bun din odraslele altora. Pe de alta parte sunt si cei care se nasc mai putin norocosi si trebuie sa munceasca de 2 ori mai mult pentru a-si indeplini visul.

Cei ce se nasc fara nicio aptitudine deosebita au sau nu sansa sa isi descopere ceva ce le place si sa isi urmeze drumul. Insa pentru cei talentati este un dezastru daca lasa deoparte ceva ce au primit de buna voie, fara sa ceara. Cei mai vinovati in cazurile acestea sunt de cele mai multe ori parintii, care dorm efectiv pe ei si in loc sa isi ajute copiii sa ajunga cineva, prin indrumare, suport si sfaturi buni, se multumesc sa vada cum maiestria copilului se stinge.

 

In orice caz, eu voi vorbi despre copilul mai mult sau mai putin talentat Constantin Budescu – fotbalist in prezent la Astra Giurgiu.

 

In aceasta seara, din intamplare eram la o terasa in inima Londrei, inconjurata de londonezi. Pe ecranul mare de afara era meciul Astra cu West Ham (o echipa din Estul Londrei). Rupandu-ma definitiv de lumea fotbalistica, habar nu aveam ce meci este, cine joaca si pentru ce joaca. Cand singurul cuvant care mi-a atras atentia a fost “Budescu”. Cine? Budescu? Care Budescu? Am intrerupt discutia si mi-am indreptat atentia catre ecran. Da, da era Constantin Budescu cel care se bucura dupa gol. Mi-a sarit inima din piept si desi le citeam tristetea pe fata nu m-am putut abtine sa le spun: “Il stiu. Si nu doar ca il stiu, venim din acelasi oras mic din Romania”. Nu am apucat sa termin tot ce aveam de spus, ca a dat cel de al doilea gol. Deja eram in culmea fericirii si ma bucuram pentru el ca si cum am fi fost prieteni de o viata.

 

Poate ca sunt multi sportivi ce au serii dinastea, poate ca multi se bucura de glorie si de reusite, insa eu pe acest baiat mi-l aduc aminte inca din scoala generala. Pe vremea aceia nu juca fotbal decat in curtea scolii. Tin minte si acum ca avea niste ghete rosu cu negru, rupte, un tricou lalai si singurul lucru pe care il facea toata ziua era sa bata mingea. Profesorul Rosu era cel ce il supraveghea si spunea “ca va ajunge fotbalist mare”, tinandu-si mana la falca. Il vedeam ca pe un nebun ce dadea cu piciorul intr-un balon si lipsea de la orele de matemtica. Si nici nu vreau sa ma gandesc cate probleme a avut cu profesorii nebuni care nu intelegeau ca acest copil are o altfel de inclinatie, una sportiva, nu una spre cifre sau poeme.

 

Te apreciez Budescu. Si nu neaparat pentru ca m-ai facut sa ma simt extraordinar in seara asta cand m-ai facut mandra de tine si de tara noastra. Ci pentru ca ai avut ambitie. Pentru ca te-ai luptat si ai stiut ce ai de facut si unde vrei sa ajungi. Sunt foarte sigura ca multi ti-au dat in cap si ti-au intors spatele. Nici nu vreau sa ma gandesc la agentii din Romania care la inceput nici nu iti raspundeau la telefon si acum te suna toti ca disperatii – ignora-i acum, asa cum te-au ignorat ei pe tine. Viitorul tau nu e in tara aia, nu printre oamenii aia. In schimb, sa le multumesti intotdeauna celor ce ti-au fost alaturi. Sunt sigura ca nu ai uitat de cel ce ti-a pus mingea la picior la inceput (profesorul Rosu) sau de cei ce te-au sustinut macar moral, pentru ca financiar nu cred ca au fost multi care sa te ajute. Felicitari inca o data si sper sa ramai la fel de modest si retras si de acum incolo. Sa lupti sa ajungi si mai departe. Sa te antrenezi si mai mult si sa le arati tuturor ca tu ai reusit singur, doar cu talentul si ambitia ta. Imi doresc pentru tine sa ajungi sa joci aici (Anglia), intr-o alta civilizatie, intr-un fotbal ce iti poate aduce mult mai multe reusite pe toate planurile.

 

Asadar, dragi parinti, dragi indrumatori – ajutati talenetele, sustineti-le. Nu lasati sa se stinga ceva ce nu multi au. Uita-te bine la copilul tau si ajuta-l sa faca ceea ce ii place. Nu il impinge spre 5 lucruri diferite, mai bine afla care este cel mai important pentru el. In loc sa ii pui tableta in brate sau sa il lasi cu orele in fata televizorului, testeaza-i aptitudinile si lucreaza cu el – cot la cot.

Succes!

 

Sex. Bani. Putere

Sexul banii si puterea. Trei cuvinte, trei nevoi omenesti (mai mult sau mai putin), legate atat de strans intre ele.

 

Din mosi stramosi stim ca aparem pe acest Pamant in urma contactului sexual dintre un barbat si o femeie. Mai nou au aparut si alte noi metode de conceptie, insa cea mai populara si des intalnita este tot aceasta – sexul. Sau ii putem spune dragoste daca va face sa va simtiti mai bine. Insa “sex” suna mai puternic.

 

Banii sunt si ei un factor esential in viata de zi cu zi. Vrem sau nu sa acceptam, banii conduc lumea  – fie ca sunt ei palpabili, niste cifre pe ecran sau doar niste acte ce demonstreaza ca dobandim un bun. Intr-un mod mai putin constient, folosim acest cuvant sau o masa de cuvinte ce se leaga implicit tot de bani la aproape fiecare 30 de minute. (Daca nu chiar mai putin).

 

Puterea este una dintre cele mai importante arme ale convietuirii. Puterea inseamna detinerea controlului. Puterea aduce informatii, jocuri si placeri. Si nu in ultimul rand bani si sex.

 

Si banii si sexul si puterea vin si pleaca (si se intorc). Sunt diferite cicluri ale vietii prin care suntem nevoiti sa trecem de mai multe sau mai putine ori. Desi cei mai multi dintre noi si-ar dori mai multi bani, mai multa avere – ceea ce aduce implicit aceste lucruri este puterea. Puterea de cele mai multe ori o dobandesti prin relatii, prin caracter si nu in ultimul rand prin tacere. A sti sa taci atunci cand trebuie si sa vorbesti doar atunci cand ai ceva de spus este cheia in acest ciclu vicios al lumii din ziua de azi.

 

Sexul il are oricine. Insa nu oricine poate face sex cu oricine.

 

Banii pot si ei fi facuti de aproape oricine. Un om cu vointa, ambitie si ce se straduieste sa reuseasca – o va face – mai devreme sau mai tarziu, la o scara mai mica sau una mai mare. Expresia “are bani multi” este mult prea interpretabila, depinzand de cercurile in care te invarti, nivelul la care vrei sa fii si nu in ultimul rand ceea ce ai apucat sa vezi. Aparentele pot fi foarte inselatoare. Nu de multe ori ati gandit despre anumite persoane ca au, ca fac, ca dreg si singurul lucru pe care il aveau erau aparentele. Sunt putini oameni despre care putem spune ca au cu adevarat. Restul traiesc la un nivel mai inalt, incaseaza mai mult – cheltuie mai mult. Dar la sfarsitul zilei, toti acesti oameni isi fac griji cum sa faca mai mult pentru ca involuntar si-au dublat, triplat cheltuielile. Cu bani poti cumpara multe lucruri, insa putini stiu sa cumpere cu bani putere.

 

Puterea vine din relatiile pe care ti le formezi. In strainatate copiii oamenilor cu adevarat bogati sunt trimisi de mici la fel si fel de scoli. Si nu pentru a invata cine stie ce carte – poate doar mai multe limbi straine – ci pentru a cunoaste oameni. Pentru a-si forma relatii si intr-o tara si in alta. Peste ani si ani, prietenii iti vor ramane prieteni – insa relatiile vor fi cele care vor conta in indeplinirea visurilor tale. (asta daca ai vreun vis in a ajunge cineva).

 

Incepe de azi. Fa-ti cat mai multe relatii. Pastreaza legatura cu toti cei care mai devreme sau mai tarziu vor fi undeva unde tu nu poti ajunge. Nu te uita urat la cel ce e deasupra ta si invata sa ajungi acolo. Dar nici la cel de sub tine – niciodata nu stii cum in viata va fi el ce te va ajuta. Nu fugii de oamenii mai destepti, ci roaga-i sa te invete. Nu te inconjura de oameni prosti, pentru ca intr-o zi vei fi si tu la fel ca ei. Nu iti fie rusine sa intrebi cand nu stii. Vorbeste cu toata lumea. Da-ti cartea de vizita la masa, la teatru, la cinema, la sala, la piata – oriunde. Nu vei creste niciodata barfindu-l pe x si pe y ca are, ca n-are, ca a facut si ca a dres. Uita-te la tine – analizeaza-te doar pe tine. Nu fi timid, dar nici arogant. Vorbeste putin si asculta mult. Fugi din locurile in care nu ai nimic de invatat. Nu pierde timp. E viata mult prea scurta pentru a-ti dori un nivel limitat. Invata sa cresti in fiecare zi. Invata sa vrei mai mult, sa cunosti mai mult, sa ai mai mult.

Si nu uita:

Daca ai relatii – ai putere.

Daca ai putere – ai bani. (sa vrei sa faci si sa targi tare, ca nimic nu pica din cer)

Daca ai bani – ai sex. (cu aproape cine vrei, cand vrei si unde vrei)

 

Si poate ca cel mai simplu ar sa fi un om ce nu are nevoie de putere si nici de bani si poate nici de sex. Dar Oscar Wilde a spus ca “totul in lume este despre sex, mai putin sexul. Sexul este despre putere”.

Sa le plangem de mila.

Un barbat nu te lasa niciodata pentru ca esti prea buna. Valabil si in cazul femeilor.

Hai sa fim seriosi acum, ce om pe planeta asta o sa pareseasca o persoana buna la suflet, si mai buna in pat, fara defecte si doar cu calitati. Nimeni! Va spun cu siguranta.

Deja ma zgarie pe creier expresia: “Nenorocitul, m-a lasat desi eram femeia perfecta pentru el. A luat-o pe curva aia si stiu eu ca intr-o buna zi va regreta”.

Daca nu ne referim la baietandrii de 15-16 ani, atunci fraza de mai sus e pur si simplu ipocrizie si frica de a accepta adevarul.

Hai sa ne gandim putin: oare cine ar renunta la Mercedes pentru o Dacie? Si mai ales fara un motiv. Daca intrebi 100 de persoane ce ar alege intre cele doua, 101 ar raspunde cu prima varianta. Excluzand bineinteles oamenii frutrati si ipocriti care ar spune ca aleg Dacia. Exact asa si cu partenerul de viata. Daca ai o comoara langa tine, pentru ce motiv sa te duci sa iei ceva ruginit? Niciunul – cel putin eu, nu gasesc.

Pentru cei parasiti, lectie dura dar necesara:

 

  1. Desi te crezi cea mai buna persoana de pe acest Pamant, cu siguranta nu ai fost cea mai buna persoana pentru el/ea.
  2. Te consideri atragator/atragatoare – poate ca doar tu te vezi asa si in niciun caz cel ce a plecat de langa tine.
  3. Lucrurile pozitive pe care le faceai nu erau atat de mari pentru el/ea asa cum par in ochii tai.
  4. Sexul era deja o povara pentru amandoi – nu iti mai minti prietenii ca tu faceai tot si celalalt nimic – cei capabili sa judece o astfel de situatie nu te vor crede nici macar o secunda. Ori nu ati fost compatibili de la inceput, ori a fost o simpla flacara ce s-a stins mult prea repede. Nu e vina niciunuia.
  5. Timpul petrecut impreuna era din ce in ce mai putin – si atunci cand era, era degeaba.
  6. Atentiile, cadourile, joaca – toate lipseau cu desavarsire. Incearca sa iti amintesti cand ati petrecut cateva zile buna impreuna, in care ati ras cu gura pana la urechi, v-ati imbratisat in orice moment – netinand cont de nimeni. Incearca sa iti amintesti cand te-a pus pe tine in fata prietenilor si nu i-a pasat nici macar o secunda ca poate pica prost – contai doar tu.
  7. Inselatul era deja la ordinea zile. Nimic concret, dar fiecare cu viata lui. Vorba aia, daca se intoarce acasa, ce mai conteaza?!
  8. Daca nu erai in stare sa provoci dor, dorinta si iubire nebuneasca – atunci nu mai bate cu pumnul in masa spunand: “Dar cate am facut eu…”. Ori ai facut degeaba, ori ceea ce faceai nu era ceea ce astepta partenerul tau.
  9. Stii “frica” aia care exista in unele cupluri? Eh, la voi era? Daca nu, atunci intreaba-te de ce. Frica despre care vorbesc este doar frica de a pierde pe cel de langa tine, frica de a gresi si mai ales frica de a renunta la ceva atat de frumos pentru o prostie. Cand “chestia asta ciudata” a disparut (asta daca a fost acolo vreodata) – ati disparut si voi.
  10. Liniste si totusi nu prea multa liniste. Ori i-ai oferit prea multa, ori deloc. Noi oamenii suntem ca animalele, cum ramanem fara zgarda, cum ne ducem sa exploram cat mai departe. In acelasi timp, daca zgarda e prea stransa – ne sufocam. Una din doua cu siguranta ai facut.

Asadar, dragii mei parasiti, nu mai plangeti pe la toate mesele, nu va mai bateti cu pumnul in piept pentru bunatatea din voi si nu mai cersiti sfaturi de la prieteni “mincinosi”. Cei care nu sunt capabili sa va deschida ochii, sa va spuna adevarul (oricat de dureros ar fi), sunt doar niste oameni ai interesul in viata voastra sau sunt doar neinteresati de problemele tale si iti arunca un “ai dreptate” in ochii si gata, dormi mai linistit/a. Nu te mai compara cu cel/cea ce ti-a luat locul – pentru ca gresesti. Iti faci viata mai amara, suferi mai mult si oricum nu vei gasi o explicatie plauzibila. Toti isi spun ca e urat/a, prost/proasta, muma padurii sau ce alte mii de defecte ii mai poti atribui. Dar degeaba, el/ea este cea/cel ce doarme in locul tau acum, in bratele lui sau ale ei.

Deschide ochii si lasa trecutul in urma si concentreaza-te pe viitor – ai grija sa nu o patesti iar!

Femeia “singura” de sarbatori

Dupa parerea mea sunt 3 tipuri de femei ce isi petrec sarbatorile singure:

 

Prima categorie

 

Amantele – saracele de ele, desi se bucura pe parcursul anului de atentie, sex si multe alte lucruri bune, raman cu buza umflata, cu telefonul in mana si cauta cu disperare sa se incadreze intr-un tablou ce miroase a putina fericire. Stau lipite de telefon si asteapta un semnal de la domnul, care cine stie prin ce locuri isi rasfata acum partenera de viata. Desi pozeaza in femei puternice, fericite si mai ales independente, nimeni nu stie ce este cu adevarat in sufletul lor. Sunt mai triste ca niciodata si desi rad cu gura pana la urechi, apar remuscarile. In niciun caz remuscarile fata de sotia domnului, ci remuscarile fata de situatia in care au ajuns, viata mizerabila pe care o au (referindu-ne stric la momentele mai sus precizate) si regretele ca nu pot fi ele in locul celor oficiale. Parca le e si frica sa isi faca vreo analiza, pentru ca nu isi pot face singure rau si gasesc fel si fel de pretexte si explicatii absurde sa se compatimeasca si sa primeasca o incurajare de la alta prietena ipocrita care e tot in aceasi situatie, sau doar nu are chef sa isi oboseasca gura sa ii spuna ca nu e bine ce face.

Trebuie precizat ca sunt multe tipuri de amante (voi detalia intr-o alta postare). Cele care nu pot sta locului deloc, au mai multi barbati la dispozitie (de obicei toti sunt cuplati) si atunci cand se vad cu adevarat singure, incep iarasi vanatoarea. Le place adrenalina si filtreaza cu aproape oricine este acompaniat. Asadar, ele poate ca nu se plictisesc la fel de tare, dar tot triste si singure raman.

 

A doua categorie

 

Nefericitele (asa imi place sa le numesc) – desi sunt intr-o casnicie/relatie, au un barbat langa ele, nu dorm singure si primesc o imbratisare in Ajunul Craciunului – sunt mai triste decat amantele. Sunt mai singure ca niciodata, au sufletul gol si au ajuns sa iubeasca rutina. Pune-te masa, scoala-te masa – aceasi lume, aceleasi glume e doar Craciunul sau Revelionul. Unele dintre ele mai au copii si chestia asta le mai alunga din durerea cauzata de lipsa de atentie din partea domnului. Nu au curaj sa accepte situatia dramatica in care sunt si isi ocupa timpul cu fel si fel de lucruri mici pentru a uita ca el nu mai este cum era o data si ca acum totul se intampla doar de complezenta. La bal, la petrecere sau doar la prieteni acasa, pozeaza in femeia (ne)fericita, zambeste, accepta aproape orice din partea lui – doar doar sa nu observe cineva ca de fapt totul e doar un teatru – danseaza daca el vrea, rade la glumele lui, il cara pe brate pentru ca a baut putin cam mult si uite asa a trecut si seara cu pricina – a mai trecut un an. Se trezeste de dimineata in acelasi loc (langa el – poate patul este diferit, daca e vreo norocoasa sa fi plecat in vreo vacanta), acelasi gust amar, aceasi poveste – incepe rutina.

Oricat de mult ar ascunde toate lucrurile acestea in sufletul lor, sunt total nefericite si nu au curajul sa schimbe ceva. Ba e Craciunul, ba e revelionul, ba e ziua lui, ba e ziua copilului, a soacrei sau a mamei – mereu exista un astfel de obstacol. Asadar, asteapta sa treaca timpul si sa vina urmatoarea sarbatoarea – poate poate se mai schimba ceva. Sau nu!

 

A treia categorie

 

Ghinionistele – cele cu un barbat ce nu e acasa – plecat in vreo delegatie, cu munca sau din alte motive nefericite. Fac bradul singure, suspina de dor si cu ochii inlacrimati isi petrec sarbatorile singure. Viata a fost mai cruda cu ele si nu le-a dat sansa sa isi stranga iubitul in brate in noaptea sfanta de Craciun. Nu vor sa vada pe nimeni, se refugiaza in singuratate si strang poza lui tare la piept. In cazul in care se inarmeaza cu putere si decid sa scoata capul in lume, sa se mai destinda cu cativa prieteni, nefericirea li se citeste pe chip. Isi doresc un singur lucru: sa fie langa el si atat.

Si cum nu gasesti padure fara uscaciuni, mai sunt si cateva “ghinioniste” care se bucura de situtia respectiva si profita la maxim, dansand in bratele altui domn, strangand o alta mana sau de ce nu…dormind intr-un alt pat. Ca nah…asa e lumea asta, plina de oportunitati.

 

 

Celor care nu sunt “singure” de sarbatori si mai ales celor care nu fac parte din categoriile de mai sus le doresc un An Nou Fericit si plin de bucurii.

Sarbatori fericite dragele mele!

La multi ani Romania!

La multi ani romani de pretutindeni!

 

Astazi, in aceasta zi de sarbatoare va doresc caldura in suflet, sanatate si cat mai multe impliniri. Sa ne luam de mana si sa strigam: Mandru ca sunt roman!

 

Pentru o Romanie la buna!

 

Cele mai importante evenimente ce au avut loc pe data de 1 Decembrie: