Bienvenue a Paris

27 Feb, 2014

images

Am plecat spre Paris. Cu trenul. Imi este dor de aerul parizian, de lumea ravasita, de palarii… de Trocadero.

Cu geanta pe umar, esarfa aruncata usor peste spate si cu cei mai mari ochelari de soare la ochi am pornit spre orasul luminii. Imi trec prin minte toate filmele, melodiile, imaginile si cartile despre Paris. Sunt mii – pastelate sau alb negru – asa apare in imaginatia mea tot ce tine de acest oras european superb.

Astazi doar scriu, ma plimb, gandesc  si beau cafea buna. Ma destind si ma relaxez. Cafeneaua mea mica si rosie ma asteapta. Imi e dor de ea, de mirosul ei…de ziarele aruncate pe acolo si de Louis – domnul ospatar, patron – trecut de 60 de ani, care imi tine minte numele inca din prima zi de cand i-am calcat pragul : « Ooo, Oana, ca fait longtemps que je vous ai plus vu. On vous attendait ».

Imi e dor de magazinul cu palarii. Cele mai multe dintre ele sunt vintage: purtate de fel si fel de oameni, acum zeci sau sute de ani. Fiecare are povestea ei. Locul si momentul in care a fost etalata sunt unice. Cate mistere trebuie sa ascunda aceste obiecte mici. Urmeaza esarfele…manusile. De la cea mai scumpa dantela, pana la cea mai fina matase – culori vii, portrete, orase sau doar natura.

Paris nu este doar capitala Frantei. Este capitala modei, a gastronomiei, a artelor si a romantismului. Muzicienii de pe strada sunt minunati, intra in decor si se adapteaza stilului. Pictorii din pietele mari te duc cu gandul la marii artisti parizieni. Restaurantele mici si inghesuite te fac sa te simti unul de al lor. Putin grabiti, ospatarii iti vorbesc numai in franceza. Nu exista alta limba pentru ei. Esti sau nu vorbitor al acestei limbi, pentru ei nu conteaza. Palavragesc si se uita in ochii tai, ceva in genul : « Ce cauti in Paris fara sa vorbesti franceza ? ».

Muzeele sunt o splendoare. Trebuie sa ajungi macar o data in viata aici. Sa induri cozile interminabile, frigul sau caldura de afara (depinde de anotimp), sa razi, sa faci poze multe si sa te fotografiezi macar o data langa Turnul Eiffel. Aproape de fiecare data cand am trecut pe acolo am vazut o cerere in casatorie. O panza alba mare pe care fie scria « Do you wanna marry me ? » , fie cu creta pe asfalt sau doar barbatul amorezat pana peste cap tipa cat il tineau plamanii de tare : « Te vreau pentru tot restul vietii ».

Asta e Parisul. Imi era dor de agitatia asta, imi era dor de branza lor buna cu struguri si nuci, imi era dor sa privesc in gol, cu un pahar de vin alb in mana, strazile fermecatoare ale acestui oras. Abia astept sa vad daca parerea mea se concretizeaza inca o data : majoritatea barbatilor francezi poarta pantofi maron, cu siret, putin uzati – in stil parizian ! Esarfa este nelipsita. Nu conteaza culoarea, marimea sau materialul – trebuie sa fie acolo – la costum, la blugi, la rochii. Un tricou, o esarfa si te incadrezi perfect. Rujul rosu pe buze, machiaj discret, parul strans lejer in coc, cateva bratari pe mana si gata – o iei la pas – pe strazi, stradute, magazine, muzee, restaurante. Te faci una cu orasul si te indragostesti, de tot ce te inconjoara, de tot ce vezi, ce simti si ce mirosi.

Ma incarc cu energie, dorinta si entuziasm si ma dau jos din tren : Bienvenue a Paris !

Lasa un comentariu

Comentariu:
(all fields required)