Bye Bye Beijing

photo

Ultima zi in Beijing a fost putin mai speciala fata de cele care au trecut. Primele 3 zile au fost full, sightseeing, shopping si meetings. Alergatura mare, taxiuri, adrese, camasi si costume. Lasand la o parte  partea asta, cel mai interesant a fost vizitatul.Comparand Shanghai-ul cu Beijing-ul, e clar ca cel din urma are the big ticket items: Zidul Chinezesc a fost impresionant, multa istorie, multe date. Nu o sa ma pierd in detalii pe care oricine le poate gasi pe Google. Summer Palace mi-a lasat o urma de sensibilitate in suflet, tinand cont ca toata familia imperiala se muta 6 luni pe ani acolo in trecut. Total diferit de Orasul Interzis, resedinta lor permanenta. The long corridor, unde imparateasa se plimba dupa cina, contine 11.000 de picturi diferite, fiecare avand o poveste aparte. Chiar in stanga este lacul imens, unde ne-am plimbat cu o barcuta si am simtit putin briza in caldura sufocanta din Beijing. As vrea sa ii multumesc ghidei care s-a ocupat doar de noi doua si ne-a culturalizat putin.

Astazi m-am trezit mai tarziu, am deschisi ochii si am apasat pe buton sa se traga draperiile.Iubesc hotelurile cu paturi mari, lenjerii albe si perne multe. Imi dau o stare de comfort. Chiar daca incerci sa creezi acelasi ambient si acasa, nu e la fel. Mama nu era in camera, soarele ma forta sa ma trezesc. Am coborat in restaurant,ea ma astepta cu cafeaua asa cum imi place, iaurtul si fructele. M-am simtit rasfatata si mai ales m-am simtit copil. Parca zici ca eram intr-un coltisor ascuns al orasului, doar noi doua la o masuta mica, mancand sanatos. Stiam ca e ultima zi si simteam asta,pentru ca din cand in cand ne aruncam ochii pe ceas. Azi nu aveam nimic de facut, niciun deadline, nimic programat. Asa ca, am luat-o la pas pe langa hotel. Chef de cumparaturi nu aveam, telefoanele nu sunau pentru ca in tara era inca devreme. Caldura era atat de apasatoare, incat nu rezistam mai mult de 2 minute pe strada, trebuia sa intram intr-un magazin sa ne mai aruncam ochii si mai ales sa simtim putin aerul conditionat. Era un fel de: din cuptor in frigider si invers. Afara mult prea cald, inauntru se zbarlea pielea pe noi.

In partea europeana rolul umbrelei este de a te proteja de apa atunci cand ploua. Cel putin majoritatea asta ar spune. Insa aici, Asia si in special China, are rol dublu. Chinezii nu isi doresc sa fie bronzati, in cultura lor, numai oamenii saraci, care sunt nevoiti sa stea in soare au o culoare inchisa a tenului. Chiar si cand merg pe motocicleta folosesc un fel de manusi de plastic si o masca protectoare pentru a evita contactul cu soarele. Deci, umbrela pentru ei este esentiala, la umbra sau nu, doamnele si domnii le desfac fericiti imediat cum au iesit pe strada. Pentru a intra in randul lumii, am intrat si noi intr-un magazin numai cu umbrele. Mii de modele, marimi si culori. Cu dantela, cu volane, matase, plastic, cu perle, cu pietre. Au orice model, pe gustul si bugetul tuturor.Ne-am cumparat si noi si le-am desfacut imediat la iesirea din magazin. Am zambit si ne-am facut poze.

Am mers mult pe jos si pana la urma am gasit un mall plin de jucarii. Era perfect pentru momentul si starea noastra. Nu toale, nu parfumuri, creme sau pantofi. Doar jucarii. Erau atat de multe, incat nici nu stiam la ce stand sa ne oprim. Fiecare vitrina avea ceva special, parca toate personajele dansau si vorbeau intre ele. Probabil pare prostesc, dar eu m-am simtit atat de bine, pentru ca m-am simtit copil, m-am prostit, am ras si m-am pozat. Spre surprinderea mea, erau foarte multe personaje pe care nu le-am putut recunoaste. Asa ca mi-am dat seama ca nu m-am mai uitat de mult la desene animate. Dar parca tot mai frumose erau cele vechi, sau poate ca aici intra sentimentul de cunoastere si cel de respingere pentru ce e nou.

Timpul a trecut neasteptat de repede. Am comandat o cafeluta, double espresso cu lapte pentru mine si cappuccino with cream pentru mama. Prajiturile din vitrina ne faceau cu ochiul, asa ca am coamandat doua, doar na’, cand mai venim noi la Beijing sa mancam dulce..? O data avem voie…

Am pus linguritele jos, ne-am uitat la ceas si ne-am intristat. Trebuia sa plecam. Ziua noastra libera se terminase. Iar bagaje, taxiuri, trenuri si aeropoarte. Inapoi in Shanghai!

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *