Saptamana trecuta, respectiv vineri de dimineata am avut deosebita placere sa vizitez birourile Facebook din Londra. Am plecat de acasa foarte incantata, dornica sa vad cat mai mult si mai ales sa aflu cat mai multe. Am avut aproximativ 1 ora la dispozitie sa stau de vorba cu domnul Simon Milner, ocupand functia de “Policy Director” in cadrul Facebook in Anglia si Irlanda.

Screen Shot 2014-02-02 at 13.18.39

In primul rand mi-a fost cerut faptul sa nu fac publica adresa birourilor, deoarece doresc sa ramana anonimi. Am plecat de acasa cu 1 ora inainte, incat sa fiu sigura ca ajung la timp. Cladirea nu imi spunea nimic, in afara faptului ca era pe 5 etaje, asa cum sunt majoritatea cladirilor din Londra, am intrat sfiita pe usa.

Screen Shot 2014-02-02 at 13.12.22

Tot asteptam sa vad undeva “Welcome to Facebook” sau orice care sa imi spuna clar: “Da, ai ajuns aici”. Am intrebat ca sa fiu sigura. Paream pierduta, insa in acelasi timp totul parea foarte familiar. In fata mea erau niste tablete. Parca nu mai folosisem niciodata tehnologia pana atunci. Domnul de la receptie, daca se poate numi asa, ca numai receptie nu era. Erau niste canapele, tablouri peste tot, postere, poze si fel si fel de ecrane pe care apareau posturile angajatilor de acolo. A trebuit sa imi pun numele, adresa de mail si compania pe care o reprezint. Ultimul pas a fost sa aleg numele angajatului pe care urma sa il vizitez.

Screen Shot 2014-02-02 at 13.20.12

 

Domnul Milner a coborat imediat, mi-a intins mana si a inceput sa imi povesteasca. Nici nu stiam pe unde merg, insa stiu ca mergeam dupa el si nu vroiam sa pierd nimic. Intai m-a poftit intr-o camera plinaaa cu dulciuri,sucuri si toate bunatatile. Nu stiam ce sa iau mai intai si mai ales, nu stiam cat sa iau…?! Asa ca m-am rezumat la o cafea si un pachet de biscuiti Oreo.

Screen Shot 2014-02-02 at 13.15.23

In timp ce imi preparam cafeaua, a disparut. M-am blocat. S-a intors zambind dupa mine si mi-a spus prieteneste: “Hai in sala de sedinte. Incepem”. Am uitat si sa pun lapte in cafea, dar nu mai conta nimic.

Screen Shot 2014-02-02 at 13.16.53

A inceput sedinta prin a se prezenta. Eram 8 persoane in incapere, cu pixul si foaia in fata. Ne-a spus ca sediul cel mai mare il au in California, urmatorul fiind in Dublin – 500 de angajati. Aici, in Londra numarul este mai redus, aproximativ 100 de persoane. Ne-a oferit cateva informatii: in 2013 au devenit “mobile company”. Pana atunci nu faceau niciun ban din aplicatia de mobil. La 1 ianuarie 2014 au anuntat ca 40% din profit provenea de la descarcarile de pe mobil, in urma reclamelor. Domul Milner lucrand pe partea de “policy” ne-a spus ca au fel si fel de probleme cu profilurile false care apar in fiecare zi. Datorita legii COPPA din America, varsta minima pentru a iti face un cont pe Facebook este de 13 ani: “You can only collect information from a person which is 13.” Acelasi lucru se aplica si la Gmail, Twitter si altele. Initial am crezut ca limita de varsta este impusa din cauza faptului ca incearca sa protejeze copiii, insa s-a adeverit a fi o informatie falsa. Dupa discursul sau scurt, ne-a oferit sansa sa ii punem intrebari. Voi oferi pe scurt o descriere a celor vorbite in sala: Principalul motiv pe care se axeaza Facebook-ul este acela de a tine familiile mai unite ca oricand. Din cauza vremurilor in care traim, calatorim mai des, ne stabilim in tari diferite si relatiile cu cei apropiati noua devin din ce in ce mai reci. Cu ajutorul acestui site de socializare, mentinem legatura mai mult ca niciodata si suntem la curent cu multe lucruri pe care nu le-am fi putut sti fara ajutorul “lui”.

Prima mea intrebare a fost: “Oferiti informatii guvernului sau politiei?”. Mi-a raspuns simplu ca da: “Transparency report: Este un intreg proces, prin care institutiile trebuie sa ne ofere dovezi clare ca au nevoie de ajutorul nostru. Daca nu le dam este rau pentru noi, daca le dam prea mult iar este rau. Deci, intotdeauna trebuie sa gasim o cale de mijloc.Trebuie sa respecte legile din tara respectiva. Lucru foarte greu de realizat la inceput. ”

Am auzit fel si fel de discutii in care se spunea ca atunci cand stergi ceva de pe profil nu se sterge direct, sau chiar ramane in baza lor de date pentru ceva vreme, asa ca am indraznit sa cer informatii despre curiozitatea mea si sa fiu bine informata de acum incolo. Asadar, dureaza maxim 90 de zile ca postarea stearsa de tine sa dispara definitiv. Incearca sa reduca perioada, insa din cauza traficului mare este destul de greu. Atunci cand iti dezactivezi profilul, dupa 2 saptamani incep sa ti se stearga prieteni, postari,poze… Cu cat profilul este dezactivat mai mult timp, cu atat informatiile ti se sterg intr-un numar mai mare. Si pentru ca “Facebook is changing everyday”, este destul de greu ca profilul sters sa ramana intact. In concluzie, ganditi-va de doua ori atunci cand vreti sa dispareti de pe feisbuc pentru mult timp.

Nici nu stiu cand a trecut 1 ora, insa a urmat o alta parte interesanta. Ne-a facut turul cladirii.Sentimentul pe care l-am avut a fost: acasa. Salariatii erau imbracati comod, aveau birouri mari, canapele, locuri de relaxare si asa mai departe. Pentru a arata nationalitatea tuturor care lucreaza acolo, aveau steaguri peste tot.

Screen Shot 2014-02-02 at 13.19.51

 

Sala de conferinte pentru public e mare, calda si cu proiectoare imense.

Screen Shot 2014-02-02 at 13.18.08

 

Pe geam se poate vedea cladire “Google”, cea portocalie. Un alt loc pe care vreau sa il vizitez.

Screen Shot 2014-02-02 at 13.18.29

 

Au fost si zone in care nu aveam voie sa fac poze din cauza restrictiilor, insa ce era mai important m-am decis sa impart si cu voi. Mi-a placut foarte mult ca aveau ecrane peste tot, unde puteai gasi biroul si numele persoanei cu care vroiai sa stai de vorba. Iti dadeau directii astfel incat sa ajungi cat mai repede si mai usor.

Screen Shot 2014-02-02 at 13.17.57

Vizita s-a incheiat la subsol, unde am putut vedea:

O parte din cantina:

Screen Shot 2014-02-02 at 13.21.39

Locul de depozitare al bicicletelor si alte obiecte:

Screen Shot 2014-02-02 at 13.21.31

 

O mica prezentare a viitoarei cladiri Facebook din Londra:

Screen Shot 2014-02-02 at 13.21.19

Si mai ales, “The Facebook Wall”.

Screen Shot 2014-02-02 at 13.20.43

Locul unde puteai scrie ceva. Si dupa cum vedeti in partea dreapta, jos, mi-am scris numele si data.

Screen Shot 2014-02-02 at 13.20.58

Nu stiu cum vi se pare, insa mie mi s-a parut fascinant. Ma bucur ca am posibilitatea sa va arat si voua putin din “Facebook”-ul din Londra, loc in care m-am simtit ca acasa. Cred ca este un vis implinit sa ajungi sa lucrezi pentru ei.Am cunoscut oameni minunati, carora le multumesc pe aceasta cale. La sfarsit, domnul Simon mi-a strans mana si mi-a urat succes. I-am mai pus o ultima intrebare: “Care este urmatorul pas pe care vreti sa il faceti, unde vreti sa ajungeti?”. “Intr-o zi, toata lumea va fi pe Facebook.”, mi-a raspuns scurt si a plecat.

“Done is better than perfect” – Simon Milner

 

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii

  1. Nico

    Felicitări, draga mea! Tot înainte spre cunoașterea și evoluția ta! Îți transmit un fragment din cartea îndrăgită de mine a Ileanei Vulpescu “Arta Conversației”, care te va motiva pe mai departe. Te pup și te îmbrățișez deja cu mare dor!

    “O parte din om se conjugă cu verbul “a avea”, cealaltă parte se conjugă cu verbul “a fi”; important este ca partea lui “a fi” să fie măcar egală cu cea a lui “avea”. Cei pentru care “a fi” atârnă mai mult decât “a avea” sunt cei care trăiesc pentru a şti, pentru a afla, ceilalţi sunt robii obiectelor, robi strict ai materiei. Orizontul lor este mărginit de obiecte ca de-un parapet. Ei suferă de o incurabilă orbire spirituală.”

    • Iti multumesc foarte mult scumpa mea. In acest moment, singura linie pe care o vad este cea a infinitului. Acolo ma voi opri. Te pup si te imbratisez cu drag.

  2. Antoanela

    Multumim mult pentru postarea asta. Unele ocazii sunt unice in viata, altele pot apărea de mai multe ori. Insa pentru unii aceste ocazii nu prea exista. Multumim ca ne impartasesti astfel de experiente si ca ne transmiti din spatele peretelui. E foarte important ca aceste lucruri merg mai departe si ca noi de acasă sau din lumea asta aflam lucruri asa interesante. Acum ramane sa asteptam impresii de la GOOGLE! :)
    Te pup si iti urez succes in tot ceea ce urmează sa faci! ( pentru ca faci o mulțime de lucruri extraordinare!) :*

    • Iti multumesc mult draga mea pentru aceste ganduri minunate. Incerc sa fac cat pot de multe, pentru ca o singura viata avem si este important sa stii ca ai facut suficient. Te pup :*

Lasa un comentariu

Comentariu:
(all fields required)