Miercuri, Shanghai

photo

Astazi nu am facut nimic, doar m-am plimbat. Am gasit in sfarsit scuza aia buna pentru servici si am profitat. Eram asa de fericita aseara cand m-am bagat in pat gandindu-ma ca pot dormi cat vreau in dimineata urmatoare. Nu a fost asa, m-am trezit la 8. Am incercat din rasputeri sa adorm iar, dar nu am reusit. M-am ridicat din pat, am tras draperiile, soarele lumina toata camera. Era asa de intuneric inainte. Mi-a luat asa de putin sa ma decid cu ce ma imbrac astazi, si parca aratam mai bine ca in orice alta zi. Ciudat. Am plecat sa explorez orasul. Nu l-am vazut pana acum ziua in timpul saptamanii. Ma simteam minunat, zici ca era pentru prima oara cand vedeam totul altfel. Nu prea suport caldura, si aici e ingrozitor de cald, dar nu mai simteam nimic. Eram atat de mica si fericita intr-un oras atat de mare. Zambetul mai imi disparea cand ma gandeam la cei de acasa, in special sotul meu. Imi e dor, mult prea dor. Dar am pus mana pe telefon si m-am simtit mai aproape de el si de cei dragi.

M-am asezat pe o terasa, cu doua prietene bune. Am mancat, am barfit.. normal, ce pot face 3 femei la masa. Cand m-am uitat la ceas si am vazut ca era deja ora 13 nu imi venea sa cred. In biroul acela imens timpul trece atat de greu, si acum, parca nici nu puteam sa accept ca mai e putin si trece timpul meu liber. Neimportant. Altceva mi-a atras atentia azi. Am mers pe jos cateva ore bune, nici nu am simtit cand au trecut. Am intrat in multe magazine, nici nu mai stiu cate strazi am luat la rand, din usa in usa. Dar, magazinele de accesorii de aici pur si simplu m-au fermecat. Am stat asa de mult, am analizat fiecare bratara, fiecare lant, fiecare pereche de cercei. Parca fiecare imi spunea cate o poveste. Le luam in mana si incepeam sa imi imaginez, ce haine, ce pantofi si mai ales ce loc, unde si cum le-as purta. Eram fascinata. Nici nu stiam ce sa cumpar, ce mi s-ar potrivi mai bine, ce culoare, ce marime. Vanzatoarele erau atat de dragute, incat au zambit timp de o ora si jumatate cat am stat acolo. Cand puneam mana pe ceva, imi scoteau din sertarasele lor mici inca 10 obiecte, diferite culori si marimi. Dupa ce ca imi era atat de greu sa ma decid, ele faceau totul si mai complicat. Le probam, ma uitam in oglinda si vedeam imediat pe fata lor daca le place sau nu. M-a impresionat foarte mult ca nu erau genul care sa isi vanda marfa cat mai repede. Vroiau sa fiu si eu multumita si sa aleg exact ce mi se potriveste. Mie mi placea sa le vad zambind si cred ca si lor, cel putin asta am inteles prin semne.

Am plecat intr-un final, dar cred ca m-am uitat de 2-3 ori in spate, sa fotografiez bine in memorie fiecare amanunt si detaliu. Oricum, stiu sigur ca o sa ma mai intorc.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *