Dimineata

384168_215768018491753_1183915048_n

Inca o dimineata fara el. Am deschis ochii devreme, m-am uitat in dreapta mea, simteam ca sunt acasa, era intuneric. Am intins mana, vroiam sa il simt. Nu era aici.Imi e dor de mirosul sotului meu, de prezenta lui, imi e dor sa ma trezesc si sa ma cuibaresc in sufletul lui, sa ma fac mica, mica, din ce in ce mai mica.Toti avem mirosul nostru, dar al lui e special, e unic si oricand vreau pot sa mi-l reamintesc, sa traiesc momentul ca si cum ar fi langa mine. Diminetile langa el reprezinta momentul zilei pentru mine. Nici nu deschid ochii bine si simt cum imi da parul ravasit la o parte si ma saruta pe frunte. Zambesc si incerc sa mai dorm putin.

Relatiile astea la distanta sunt uneori atat de grele. Traiesc numai printre oameni care fac parte din categoria asta. Mi se pare ca asta e lumea in care traim acum. Romania e speciala, pentru ca inca se incadreaza in tiparul relatiilor/casniciilor clasice, in care amandoi au un servici in acelasi oras, se trezesc impreuna, mananca impreuna, pleaca cu toata familia in vacanta. Incep sa vad discrepanta dintre noi, romanii, si ceilalti. Sunt singura ca mai sunt si alte tari ca noi. Dar, azi, femeia este egala barbatului, cel putin asa se spune. Ar trebui ca peste tot o femeie sa lupte pentru independeta, sa aiba un servici al ei, sa aiba sensul ei in viata. Poate cand citesti ce spun, ca femeie, te gandesti ca e imposibil sa le imbini pe amandoua, si casinicie si munca, dar o spun din proprie experienta ca nu este adevarat. Mai ales ca cel mai bun exemplu al meu este mama mea. De la inceput am trait destul de departe de sotul meu, tot timpul pe avioane, la telefon si mai ales cu bagaje. Dar distanta nu m-a impiedicat niciodata sa il simt langa mine, sa fie mereu in gandul si inima mea. Si cum toti stim, lucrurile grele sunt cele mai bune la final.Cand am plecat pe drumul asta, acum aproape 4 ani, nu mi-am pus nicio intrebare. Nu m-am gandit nicio secunda cum o sa facem, daca o sa rezistam sau nu, m-am lasat pur si simplu dusa de val, si ma bucur ca am facut asta. Oricand unul dintre noi poate primi un job intr-o alta tara, si asta nu ne poate impiedica in niciun fel relatia. Pot sa ma declar norocoasa pentru ca am un om langa mine care ma intelege in totalitate.

Da, azi mi s-a facut foarte dor, de tot. De lucurile mici dintre noi, de momentele petrecute impreuna. Imi lipseste grija lui fata de mine, protectia lui, si mai ales imi lipseste mirosul lui inconfundabil. Il vreau langa mine mai mult ca oricand.

 

 

4 thoughts on “Dimineata”

  1. Foarte interesanta aceasta poveste a ta daca este reala…daca este pura imaginatie mi se pare ca ai putea ajunge departe daca ai scrie o carte…adevarul este că ilustreza în mod cert o realitate crudă a zilelor noastre….mi-ar placea mult sa te pot ajuta cu ceva in acet sens!

    1. Multumesc din suflet pentru timpul petrecut in spatiul meu 🙂 Tot ce scriu este real, doar incerc sa transpun in cuvinte ce traiesc si ce simt.. Din aceasta cauza mi-am facut blog-ul cu numele meu. Ar fi interesant…

  2. Foarte frumos ce scri. Ma bucur ca este real, ca trăiești asta.
    Si eu simt si scriu. Dar nu ma bucur ca tine de prezenta omului pe care il iubesc. Se spune ca dragostea începe de la miros.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *