semnatura

Cred ca pe la 14 ani am semnat prima data un document oficial – cand mi-am facut buletinul. Imi amintesc si acum cum imi exersam semnatura pe hartie in recreatie, cateva zeci de mazgalituri la sfarsitul caietului. Ma simteam importanta si imi doream sa intru cat mai repede in randul celor care poseda un document atat de important.

 

Mai tarziu au aparut alte mici lucruri de semant, insa abia dupa 18 ani am avut drept de semnatura oficial. Firme, proprietati, fel si fel de contracte – toate imi purtau numele si bineinteles iscalitura. Deja nu mai era o joaca, trebuia sa invat sa casc ochii bine, sa citesc de cateva ori si abia dupa aia sa imi dau cu subsemnatul.

 

La 20 de ani am semnat poate primul contract important din viata mea. Contractul prin care eu deveneam proprietate. Era foaia care atesta faptul ca imi ofer (vand) jumatate din mine altcuiva – lasand la o parte toate lucrurile fizice si materiale. Nu mi-a explicat nimeni cat de important este, ce lucruri poate sa schimbe sau ce reprezinta cu adevarat. M-am dus cu capul inainte, cu un zambet larg pe fata, strangeam bine pixul in mana – eram dornica sa imi schimb iar semnatura. Nu imi amintesc decat casuta mica in care mi-am asternut pentru prima data noua mea mazgalitura – un alt nume.  Practic, am renuntat in cateva secunde la tot istoricul meu, numele meu si amprenta mea – eram alta persoana, ma chema altfel.

 

Important este ca prin contractul de mai sus, nu iti vinzi doar jumatate din tine, iti imparti si neamurile si casa si intimitatea. In acelasi timp cumperi si tu cealalta jumatate – fara a te gandi de doua ori, accepti tot ce vine la pachet si te trezesti intr-o a doua familie, diferita de a ta, mai buna sau mai rea – unde tu esti intrusul/intrusa. Exceptand bineinteles prima perioada cand totul este inca sub anestezia nuntii, gandurilor si urarilor frumoase. Problemele apar abia mai tarziu cand in loc de un sfat vin doua, cand in loc de o parere vin o suta. Sa nu ma intelegeti gresit, este vorba doar de bunavointa celorlalti, care acum te fac sa te simti din “familie”.

 

Intr-o relatie de obicei imparti doar lucrurile frumoase. Putine sunt datile cand apar problemele, gandurile si datoriile. Intr-o casnicie imparti tot. Ai tai sunt cei mai buni, restul sunt doar rauvoitori. Discutiile incep sa fie din ce in ce mai multe. Ba esti prea libertin/a, ba ai prea multe de spus, ba nu iti gestionezi bine casnicia. In orice caz, nimeni nu e pe deplin fericit. Toate lucrurile astea mici afecteaza ceea ce candva era perfect. Oricat de mult incerci sa ramai tare si indiferent, tot vin vorbele ca un bumerang care incep sa fisure casa de piatra pe care ai construit-o in ziua in care ai pus certificatul ala intr-un sertar.

 

Intimitatea nu mai e aceasi, pana si sexul se schimba. Si cand sexul se schimba – e ca si cum nu ai mai pune sare in mancare. Tot incerci sa cauti o mancare mai buna, doar ati citit Sarea in bucate cand erati mici copii. Atentia dispare si ea in fiecare zi cate putin, grijile depasesc bucuriile cu mult si te trezesti dimineata inconjurat/a de hartii si facturi, in loc sa fii inconjurat/a de iubire. Ti-ai schimbat locul si statutul. Si doar in cazurile extraordinar de rare nu apare altcineva in locul pe care il aveai tu o data.

 

Si uite asa, cativa ani mai tarziu ajungi sa semnezi un alt contract. De data asta este contractul prin care vinzi inapoi tot ce ai dobandit si iti recuperezi – fara doar si poate – ce ai oferit. Multe lucruri nu mai pot fi luate, pentru ca nu mai exista. Anii s-au dus, grijile te-au macinat si oportunitatile de obicei vin doar o data (pe astea cum sa le mai redobandesti?!). Te duci spasit/a, cu lacrimi in ochi si cu o mie de ganduri, nu stii ce e bine – cum e bine. Toate persoanele care acum cativa ani incercau sa iti intre in gratii, acum te detesta si te barfesc la fiecare colt in toate chipurile. Ah, dar in sfarsit simti ca iti iei inapoi ce e al tau: libertatea. Poate nu mai tii pixul la fel de strans si ferm, insa simti ca a venit ziua sa redevii persoana care ai fost, sa zambesti din nou sincer si fara griji. A venit ziua in care iti schimbi din nou semanatura si mai ales, sa iti inapoiezi identitatea.

 

Si atunci, cand stii ca daca dai cu pixul o faci pe viata? Mai bine nu dai niciodata – sa fii sigur ca nu dai gres!

Lasa un comentariu

Comentariu:
(all fields required)