Desprea ea. Despre o femeie slaba.

lucy_and_robbie_by_llrphotography

Puncte slabe. Am multe, poate chiar prea multe. Dar intr-un fel sau altul incerc sa le compensez cu calitatile mele. Incerc sa le ascund, sa le maschez, sa par puternica. Imi iese pentru majoritatea oamenilor, imi e mai greu cu cei care ma cunosc. Dar chiar si pe ei ii pot pacali usor uneori. Dar, astazi nu vorbesc despre mine. Vorbesc despre ea. O femeie. Detaliile personale nu conteaza – varsta, infatisare, greutate sau inaltime.

O sa incep prin a definti cuvantul “atitudine” = tinuta sau pozitie a corpului, fel de a fi si de a se comporta; si implicit cuvantul “clasa”= grad, rang, lucru stabilit valoric, calitate superioara, valoare. Orice femeie care se respecta considera ca are aceste doua calitati, legate intre ele intr-o mare masura. Insa, mai important decat ce credem noi despre noi, cum ne vedem cand ne uitam in oglinda, cum ne percepem ideile si actiunile, este felul in care ne vad ceilalti, cei din jurul nostru. Incepand de la familie, prieteni, cunostinte, colegi si terminand cu persoane mai putin placute noua, categorisindu-i putin dur “dusmani”. Ca sa clarific: clasa poate avea si o vanzatoare la magazin, nu neaparat regina Elisabeta. Totul consta in principii, pareri si teluri.

Ea: Tinuta a corpului excelenta, impecabila chiar. Impune respect daca pot spune asa, referindu-ma strict la prima vedere. Impartiala si mai ales corecta. Rar mai intalnim asa ceva, nu? Mereu impecabila, arajata si dichisita. Fel de a se comporta: rece, indiferenta. Incercarea de a fi mereu corecta o face sa esueze total in anumite chestii. Insa, asa e ea. Femeia perfecta.

Nu-i nici prea desteapta, nici prea proasta. Se stramba cand nu ii convine ceva, dar tace cand habar nu are despre ce se vorbeste. Nu zice ca nu stie, ci doar se retrage. Calmitate si bun-simt. Persoanele din jurul ei ii atribuie usor aceste doua calitati. Asa o fi. Adevarul este ca barbatii pretuiesc o multime de calitati mult mai profunde decat aspectul fizic. O femeie ca ea, care stie sa ramana calma intr-o situatie de criza, care este dispusa sa treaca peste orice, sa discute in loc sa se certe, sa accepte fara sa comenteze, se poate numi o femeie rabdatoare. Nu? Un barbat nu are nevoie de o femeie care sa il bata la cap, sa promoveze schimbare, sa evidentieze greselile, el prefera una care tace, renunta la orice pentru el, ii susinte punctele de vedere, il incurajeaza ca face bine tot ce face. Cu atat mai putin tolereaza sa fie ridiculizat in fata prietenilor, chiar daca “ea” are dreptate sau glumeste sau isi sustine punctul de vedere. Chiar daca el greseste, ea tace, doar: El este cel cu puteri depline! Inghite in sec si accepta. L-a ales pe el, nu are ce face.

Si atunci draga femeie, te intreb:

-Esti multumita de tine?

-Esti increzatoare in propriile forte?

-Esti capabila sa ai ceva al tau, fara sa iti impuna el?

-Esti pusa in valoare?

-Esti independeta?

-Esti fericita?

Iti spun eu ca NU. Oricat te-ai minti, du-te si uita-te in oglinda, spala-te pe fata si accepta. Esti in posesia lui, esti obiectul lui, esti manipulata – pentru ca esti o femeie slaba!

8 thoughts on “Desprea ea. Despre o femeie slaba.”

  1. da, foarte frumos! important este momentul cind taci, si cind anume spui ce ai de spus, iar ceea ce spui, trebuie sa aiba taria sa opreasca intentia, oricui, a barbatului, sau a oricui altcuiva , de a te face sa taci!
    cred ca tu ai cuvintele necesare pentru a te face auzita, ascultata si apreciata!

    1. Multumesc foarte frumos pentru aceate ganduri frumoase. Iti dau mare dreptate in ceea ce ai spus, tinand cont de faptul ca esti o persoana de la care as avea foarte multe de invatat, o femeie puternica!

  2. M-am apucat sa iti citesc toate articolele si acum nici nu mai stiu unde sa comentez 🙂 Sunt atat de adevarate si au si legatura intre ele oarecum…
    Am intalnit foarte multe femei din categoria aceasta, categoria femeilor “slabe”. Am incercat (fara reusita si nici nu stiu daca am procedat corect) sa le schimb gandirea. Este greu, foarte greu. Am reusit cu o singura femeie, cu care m-am si imprietenit ulterior (Si a fost si ultima incercare). Nu am sa fiu modesta deloc, sunt o femeie puternica si sunt mandra de ceea ce am invatat-o, dar mai ales de faptul ca m-a “ascultat”. Repet oarecum ce a spus si Cristina mai sus: E important sa stii cand sa vorbesti, cum sa o faci si mai ales cand sa taci.Si nu e vorba doar de atitudinea fata de prieten/iubit/sot. In acelasi timp consider ca atitutdinea nu este ceva care se poate invata.
    Revenind la prietena mea…era genul de femeie slaba care tacea si asculta/facea tot ce ii dicta sotul, nu comenta niciodata, tot ce zicea el era adevarat/corect/perfect! Wrong! Am invitat-o intr-o zi la cafea, i-am spus de la inceput care era scopul meu (acela de a incerca sa facem o schimbare impreuna) si tot de la inceput am rugat-o sa-mi spuna daca are impresia ca am depasit limita, caz in care urma sa vorbim despre orice altceva. A acceptat, a spus ca vrea macar sa auda ce am de spus (ceea ce am apreciat foarte mult). I-am pus intrebari asemanatoare celor puse de tine: daca e fericita, daca e multumita, daca e ceva ce face fara sa fie controlata de el? Mi-a raspuns ironic ca sunt invidioasa si ca vreau sa o despart de sotul ei, la care am intrebat-o, ce-i drept pe un ton prea increztor si care a deranjat-o sigur: “Pe ce sa fiu invidioasa draga mea?Eu sunt o femeie independenta, nu am nevoie de cineva care sa ma controleze!” A dat din umeri si mi-a spus ca sunt casatorita, nu am cum sa fiu independenta. Am ras, cu pofta chiar. (Acum derulez filmul cu lux de amanunte si cred ca am exagerat un pic, dar cred ca asa am atras-o de partea mea). Am contrazis-o si i-am spus ca “a fi independenta” nu inseamna neaparat a fi necesatorita. A fi independenta inseamna, pentru mine, bineinteles, a avea initiativa, a actiona prin gandirea si fortele proprii, a avea libertatea de a spune/face ceea ce crezi. Am invatat-o sa il refuze, sa il contrazica, sa il corecteze si nu doar pe el, am inceput cu mine, am lasat-o sa ma contrazica. Recunosc ca nu am avut dreptate intotdeuna, insa respectul meu fata de mine, increderea pe care o am in mine au facut-o sa vada unde vreau sa o aduc. Rezultatul: e tot o femeie slaba (cel putin in fata mea) insa dincolo de asta am facut-o sa aiba incredere in ea, in femeia din ea, in ceea ce poate face. Sunt mandra ca, daca maine mor, e cineva care a avut de invatat ceva de la mine!
    M-am cam lungit un pic cu povestioara mea care pare un episod dintr-o telenovela, insa am avut prilejul sa traiesc aceasta poveste si prin ea si multe altele pot spune cu incredere ca atitudinea corecta/pozitiva te salveaza in orice situatie si ca femeile slabe asa vor ramane mereu, nu vor sau nu pot sa se schimbe!

  3. Ai avut mare curaj sa incerci sa ii explici si sa o inveti pe prietena ta. De multe ori eu am refuzat sa ma bag, deoarece mi se parea ca totul se intoarce impotriva mea.
    Ma bucura nespus de mult sa citesc povestile tale, sa te simt alaturi de mine si sa aflu lucruri noi. Te pup

  4. Am simtit ca am cu cine sta de vorba…nu te gandi acum ca indraznesc sa invit la cafea orice femeie pe care o simt slaba cand stau pe terasa la un suc 🙂 Mi-a cazut draga si am zis sa incerc. Stiu ce inseamna sa se intoarca totul impotriva ta, tocmai de aceea am incetat sa mai fac lucrul acesta, sunt interpretata total gresit (cum a fost si in cazul prietenei despre care am povestit, insa ea a avut rabdarea sa ma asculte pana la capat). Pupici si astept cu nerabdare postari noi 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *