Eu si Pestele

11 Sep, 2013

Am baut un ceai, langa acvariul din restaurant. Si m-am uitat mult timp pierduta la pestii de acolo.. Mici si colorati, diferite dimensiuni. Fiecare cu rolul lui, personalitatea lui. Am inceput sa imi imaginez viata lor, ce gandesc…

-       Ce cauti aici? Te holbezi la noi si ne sperii.

-       Nu vreau asta..

-       Dar ce vrei..?

-       Sa va inteleg..

-       Tu crezi ca noi va intelegem pe voi? Ne tineti inchisi intr-o sticla, ne privati de libertate. Stii care e cel mai important lucru in viata fiecarei  vietati?

-       Nu..

-       Libertatea. Tu o ai. Mananci ce vrei, te plimbi unde vrei, faci ce vrei.. Eu, mananc ce imi dati voi, nu ce imi place. Ma invart in acelasi spatiu, cu aceasi pesti. La inceput a fost interesant, sa descopar personalitatea si felul fiecaruia. Sa le accept toanele, sa le invat obiceiurile. Mi-am gasit si o sotie, uite ea, cea care aduna cate ceva de mancare pentru copii. Da, copiii nostri. Sunt mandru de ei. Dar, ce pot sa le ofer in locul asta inchis?

-       Poate ei nu gandesc ca tine, poate sunt fericiti..

-       Pai i-am invatat eu sa nu gandeasca ca mine, sa nu se limiteze, sa isi doreasca mai mult.. Dar daca libertatea nu au, sper sa fie sanatosi, sanatatea vine imediat dupa libertate.

-       Sper sa fie.. vreau sa fiti fericiti.. Ce pot sa fac sa fiti sanatosi?

-       Sa ne arunci din cand in cand cateva vitamine. Mancarea nu e suficient, avem nevoie de mai mult..Tot timpul e nevoie de mai mult, sa nu uiti niciodata asta.

-       Tot timpul mai mult…

-       Da. Pentru ca asta imi doresc. Tu? Nu vrei asta? Ba da, cu siguranta. Vad fel si fel de persoane in restaurantul asta, de atata timp.. Sunt cel mai batran. Mai ales copii, care vin si pun mainile pe geam, parca ar intra inauntru. Nu stiu sa ne respecte intimitatea, isi baga nasul peste tot. Nu ar fi mai usor sa ne priveasca de la distanta?

-       Ba da… Dar uite, si eu m-am apropiat.. Si nu sunt un copil.. Eram curioasa..

-       Si eu sunt curios, toata lumea e.. Dar trebuie sa inveti sa privesti de la departare si sa inveti.. Sa inveti sa respecti spatiul unui om.. Tu ai putea sa mananci daca cineva s-ar uita la tine insistent? Nu. M-ai vazut pe mine sa stau lipit de geamul asta si sa te deranjez? Nu. De multe ori ai stat aici, poate nici nu te-ai uitat la noi, dar nici noi nu te-am deranjat. Te-am privit, atat.

-       Dar poate noi, oamenii, o facem fara sa ne dam seama.. Nu intentionat..

-       Poate nu, dar nici nu vreti sa invatati.. Va blocati, analizati, deranjati..

-       Imi pare rau…

-       Sa nu iti para. Invata.

-       Ce sa invat?

-       O sa afli… La locul si momentul potrivit. Nu te grabi sa inveti ceva ce nu iti trebuie acum, dar nici nu lasa timpul sa treaca si sa ramai in urma, pentru ca te prostesti, in loc sa inaintezi… Acum, nu mai zice nimic, si doar reflecteaza.. atat.

-       Pai…

-       Shhh… Am plecat… Te mai astept…

Discutia mea cu un peste. De precizat, acest text este destinat oamenilor nebuni, din galaxia mea…

 

 

 

 

 

Comentarii

  1. Antoanela

    Cand ai inceput sa scrii nu credeam ca o poti face in atâtea si atâtea moduri. Te felicit pt ca reusesti sa transmiti dincolo de cuvinte si poti scrie lucruri in spatele paravanului. Te cunosc de atâta timp, dar ma bucur ca descopar si inca mai sunt multe de descoperit. Iti multumesc ca învățăm împreuna!

    • Iubita mea.. Eu iti multumesc pentru increderea si sustinerea acordata. Sunt putine femei, norocoase ca mine, cu o astfel de prietena! Te pip

  2. dumitru cristina

    imi place mult!ma regasesc in multe chestii pe care le scrii..am aceeasi pb cu zambetul dimineata,cu a spune”da”in loc de “nu”`,a renunta la “nu pot”si ‘nu vreau””,a ne ascunde ff bine trairile sub un zambet,a avea puteerea sa mascam tot.!iar problema cu hainele,gentile si pantofii…daca nici mamele noastre nu ne-ar fi transmis-o!,d c sa avem tot timpul geanta, pantofii,esarfa…ceasul la asorte si d c sa nu putem pleca cateva zile intr-o mini vacanta doat cu jeansii,2 tricouri si o pereche d conversi???:)astea suntem noi,femei in devenire care incercam sa ne regasim si sa ne redescoprim,sa ne reinventam si sa ne formam tot mai mult,mereu e vorba de mai mult….citesc si imi plac la nebunie coelho si raduleasca:) acum si chiacu:P poop

    • Tot ce scriu aici sunt lucruri traite de noi toti. De la mic la mare… Ma faci sa ma simt foarte bine stiind ca am si eu acolo un loc, in lista celor pe care ii citesti tu. Te pup

Lasa un comentariu

Comentariu:
(all fields required)