Luni

Screen Shot 2013-10-29 at 22.56.54

 

Mi se pare cea mai urata zi a saptamanii. Si cred ca multa lume este de aceeasi parere. Prima alarma suna la 6.30. Sunt fericita ca mai pot sa dorm inca 30-40 de minute. Ma intorc pe partea cealalta si atipesc iar. E visul acela de dimineata care pare cel mai frumos si cel mai lung. Niciodata nu ajung la final pentru ca se aude cea de a doua alarma. Imi vine sa plang si ma ridic posomorata din pat. Iar nu mi-am pregatit hainele de seara..Deci iar am la dispozitie doar cateva minute sa trag usa dupa mine si sa plec spre servici. Stomacul iar e gol, noroc cu cafeneaua de langa statia de metrou. Acelasi sandwich in fiecare dimineata. Lunea parca e mai bun. Vanzatorul imi zambeste si incepe sa prepare fara sa ma mai intrebe. Parca si el e mai obosit ca mine. De obicei weekend-ul este pentru relaxare. De mult nu am mai avut un weekend in care sa lenevesc in pat de dimineata pana seara. Ori sunt in drum spre aeroport, ori fac bagaje ori trebuie sa ma intalnesc cu anumiti prieteni, din cauza lipsei de timp. Oricum, nu trebuie sa ma plang, imi place asa. Parca si timpul trece mai greu. Desi am multe de facut, 2 ore trec ca si cum as fi stat o zi intreaga pe scaunul respectiv. Ma invartesc, ma sucesc, ma rasucesc…mai beau o cafea…degeaba.. e luni. Mailurile vin unul dupa altul, telefonul zbarnaie. Ma misc in reluare. Energia parca nici nu mai exista in mine, parca vad doar o clepsidra care se scurge atat de incet, inca ma plictisesc si sa ma concentrez. Renunt sa ma mai uit la ceas si imi fac de lucru. Teancul de comenzi e imens. Cu mainile la tampla incerc sa le numar..pierd siru. De cata concentrare am nevoie intr-o astfel de zi. Trag scaunul sub mine, trag si aer in piept, pun mana pe mouse si incep. Dupa 3 ore parca tot la fel de multe sunt. Iau o pauza. Merg sa mananc ceva. Pana si meniul de la restaurantul de jos e oribil lunea. Nu inteleg de ce. Asa ca, ma limitez la inca un sandwich, iau si niste chipsuri la pachet si ma intorc incet spre birou. Jumatate de zi a trecut, deci nu poate fi atat de rau pentru urmatoarea.

 

Cum-necum am trecut cu brio. Cand incep sa imi adun lucrurile, ma uit la ceas si imi dau seama cat mai am de facut intr-un timp atat de scurt. Oare ce se intampla daca nu mai rezolv nimic din ce am de rezolvat? Daca nu mai raspund la telefon oamenilor care ma dispera cu chestii foarte mici si nesemnificative? Daca pur si simplu astazi spun nu la tot? Se poate intampla ceva rau? Cu siguranta nu. Chiar stateam si ma gandeam..Mie nu mi s-a terminat niciodata bateria. Nu m-am uitat niciodata la telefon sa vad cum suna si sa i-l ignor. Tot timpul am facut ce trebuia sa fac, am raspuns cat de repede am putut si am ajutat atat cat am putut. Nu imi pare rau, dar parca prea multa corectitudine strica in ziua de azi. Nu credeti? Sunt mai interesanti cei care nu raspund la numere necunoscute, cei care au agenda mereu busy, sau pur si simplu oamenii care spun “nu pot” prezinta mai mult interes. Interes in sensul de nevoie de protectie si ajutor. In loc sa dau din coate ca nebuna, mai bine azi ignor, pe toata lumea. Cel putin acum, seara… Astazi e luni, sunt obosita si nu vreau nimic. Absolut nimic. Nici macar de mancare nu am nevoie. Desi sa fiu sincera, iubesc sa rontai ceva inainte sa ma bag in pat. Dar in seara asta imi e lene.. Astept sa treaca ziua.. Ziua de luni…

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *