Machedonii

caduru-9-site-makedonarman-council-education-and-culture

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru faptul ca m-am nascut femeie.

 

Desi majoritatea cuplurilor isi doresc baieti, pentru a le duce numele mai departe sau mai stiu eu ce motive, pe data de 6 martie 1990 am aparut pe lume: jumatate machedoanca, jumatate romanca. As putea spune ca este combinatia perfecta, multa traditie combinata cu modernism. Nu stiu daca parintii mei si-au dorit ca primul copil sa fie baiat, dar stiu sigur ca au fost fericiti ca m-au facut. Majoritatea machedonilor fac tot ce le sta in putinta pentru a avea cat mai multi baieti, fara sa isi dea seama ca fetele vor fi cele care le vor lumina ziua mai tarziu.

 

Am afirmat si voi afirma mereu cu voce tare ca sunt machedoanca. Vorbesc limba inca de cand m-am nascut si nu ma feresc niciodata. Cu tatal meu nu am vorbit niciodata romaneste, si macar daca am incercat nu am reusit. In orasul in care am crescut sunt cateva familii de aromani. Nu stiu exact numarul, dar raportat la populatie, suntem o minoritate. Sunt multe tipuri de aromani: cipani, farsiroti, gramusteni, pindeni, etc… In zona orasului meu cei mai multi sunt cipani. Diferenta intre aceste tipuri consta in limbaj, obiceiuri si traditii. Ceva in genul: moldoveni, olteni si banateni.

 

Din ce spune istoria am aparut candva in Evul Mediu, in jur de 1180. Si in prezent suntem raspanditi prin Romania, Bulgaria, Grecia, Albania, Serbia si Republica Macedonia. In orice caz, istorie multa puteti gasi si pe google. Ma voi rezuma stric la parerea mea si felul in care imi vad eu neamul. Ca in orice lucru, sunt si parti negative cat si pozitive. Daca am cerut cuiva o parere despre machedoni, primul lucru pe care l-am auzit a fost: “sunt uniti”. Ehe… Nu stiu eu cat de uniti mai sunt in ziua de azi. Poate erau foarte uniti pe vremea cand aveau toti galbenii ascunsi in pamant si oi multe. Se iubeau, se respectau si se apreciau. “Cand au venit comunistii”, pentru ca asa veti auzi din glasul fiecarei persoane mai in varsta din aceasta majoritate, “si ne-au luat tot”, a inceput debandada si la noi. Unii au luat-o de la zero si au reusit, altii au ramas in acelasi loc, altii au evoluat si bineinteles unii au ramas cu mentalitatea lor vesnica. Nu imi este deloc jena sa recunosc ca atunci cand tatal meu a candidat la primarie in minunatul nostru oras, printre cei care l-au “sapat” s-au aflat si cativa de ai nostri. Si fie vorba intre noi, aproape toti suntem neamuri, intr-un fel sau altul. Verisori de gradul 3, 4 sau poate prin alianta, intr-un fel sau altul ne gasim radacini comune. Frumos si interesant in acelasi timp, sa poti descoperi ca esti ruda cu aceeasi persoana pe doua parti.

 

Respectul fata de persoanele mai in varsta a ramas. Cel putin in familia mea. Bunicul meu, din partea tatalui a ocupat mereu scaunul din capul mesei, a fost cel de care am ascultat si mai ales cel de care m-am ascuns prin baruri si cafenele pe vremea liceului. Nu stiu cat imi era frica de el, pe cat il respectam. La noi inca se poarta capul plecat si jocul de glezne. Tatal meu a fost intotdeauna capul familiei, in timp ce mama a fost gatul, venind cu anumite chestii din partea romanilor. In general, machedonii au o minte stricta si o viata plina de traditii. Nu este un lucru rau, dar in unele familii inca se tine cont de regulile de pe vremea cand bunica mea era fata mare. Multumesc lui Dumnezeu, la noi a existat respect si corectitudine, dar nu absurditate. Spre exemplu, cunosc o fata de 22 de ani care este dusa periodic la ginecolog pentru a fi parintii siguri ca inca este virgina si sa nu care cumva sa apara vreun “mucan” (roman), care sa ii desfaca picioarele. Sa se casatoreasca cu un roman ar fi imposibil. In cel mai rau caz va ramane fata mare toata viata. Cunosc atatea cazuri in care nu au fost permise casatoriile intre o machedoanca si un roman si au ajuns sa ramana “single” toata viata sau poate sa moara in casnicii nefericite. Parintii mei au fost norocosi sa li se accepte in cele din urma casatoria, dupa multe peripetii. Vorbind stric de vremurile noastre, nu pot spune ca mai este asta o problema, insa stiu sigur ca “dada” (bunica) sau “papu” (bunicul) au avut ceva de comentat, pe ascuns, in macedoneste, ca nu care cumva sa ii inteleaga vreun roman. Un lucru foarte important este faptul ca machedonii stiu sa pastreze foarte bine aparentele. Tot timpul ele, doamnele, sunt foarte fericite, ei domnii cei mai bogati si copiii bineinteles cei mai destepti. Nu ii pot baga pe toti in aceeasi oala, dar exista un oras in Romania in care machedonii parca nu mai sunt machedoni, ci doar niste laudatori. Vorba aia “au masini mai scumpe decat casa” si genti numai de la gucci, pucci, mucci… Trebuie sa specific “fake”. Iesirea spre mare a avut o influenta puternica asupra lor. Am noroc, ca acolo unde am crescut eu, majoritatea aromanilor au ramas decenti si si-au vazut de treaba lor. Sa revim la aparente. “Inveasta” (un fel de nora, sotie) este mereu aranjata, cu rochie lunga la nunta, danseaza cu zambetul pe buze, indiferent de ce se afla in sufletul ei. Toate se chinuie sa faca baieti, pentru ca in ziua de azi, daca nu ai baiat e grav. Mai ales daca mai esti si romanca intr-o casa de machedoni.

 

Zgarcenia. Este des intalnita, dar nu este inteleasa de romani. Nu stiu cat de zgarciti sunt machedonii, ei doar stiu sa si stranga, sa puna deoparte pentru zile negre. Nu am fost in nicio casa de machedoni si sa nu fie masa plina. Tot timpul am mancat pana la refuz. Sunt foarte amabili si vor ca musafirul lor sa se simta cel mai bine. Iarna, vara, saracie, bogatie, la noi frigiderul este mereu plin si beciul full cu provizii. Am invatat mereu sa avem si pentru zilele cand nu om mai avea. Si desi altii vad asta ca pe un lucru rau, pana acum nu prea am vazut machedoni care sa moara de foame. Intr-un fel sau altul s-au descurcat. Invidia si barfa exista ca peste tot, dar parca sunt putin mai mascate. Avem mai mult bun simt, rasuflat in educatie inca din copilarie. Bine…orice padure are si uscaciunile ei, asa si la noi…totusi sa nu intru in detalii.

 

Nuntile noastre sunt cele mai frumoase. Asta este parerea mea si cred eu a multora dintre romani. Avem traditii frumoase, muzica buna si lumea danseaza pana dimineata, indiferent de varsta. Traditiile difera in functie de ce fel de aroman esti, dar la cipani (la noi) se face hlambura. Hlambura este steagul Romaniei care se leaga pe un bat in forma de cruce si in capete se pun mere. Se danseaza cu el in cap toata noaptea nuntii. Inainte de nunta se face “isusirea”(logodna), reprezantand semnul mic si semnul mare. Semnul mic este doar pentru rudele de gradul intai, in timp ce semnul mare este o petrecere organizata cu toate neamurile. Se dau cadouri multe, se imparte aur si bomboane. Un alt motiv de dans si voie buna. “Se measti inveasta”, adica se dau bani viitoarei mirese si se pun in practica alte traditii. Tot sa mergi la nunti macedonesti, ca ti se goleste buzunarul. Ca si copil primesti bani peste tot: cand mergi in vizita la rude, cand spui o poezie sau cand iei o nota mare. Iti pupi bunicul pe frunte si hop baga mana in buzunar. Mancarea este speciala. Avem felurile noastre care nu lipsesc in frigider, gen “piperki”. Sunt bune in orice anotimp si merg de minune cu casul nostru de oaie.

 

Asadar, sunt mandra pentru faptul ca sunt machedoanca, ca am crescut intr-o familie cu traditii frumoase, ca am invatat sa respect persoanele mai in varsta. Mai sunt mandra si de faptul ca am crescut printre machedoni, ca am invatat limba si ca o vorbesc chiar si astazi. Si mi-am propus ca intr-o buna zi si copiii mei sa fie mandri ca sunt machedoni in orice colt al lumii s-ar afla.

 

17 thoughts on “Machedonii”

  1. FOARTE FRUMOS AI DESCRIS SI FOARTE ADEVARAT.BRAVO TIE CA AI INTELEPCIUNEA SA OBSERVI TOATE ASTEA SI CURAJUL DE A SCRIE NISTE LUCRURI_CU RISCUL DE A SE SUPARA UNII_DAR ADEVARATE DE ALTFEL.FELICITARI

    1. Multumesc frumos. Cand m-am hotarat sa incep sa scriu, am stiut ca vor fi si persoane care ma vor judeca. Dar asa cum scrie pe blog-ul meu: scriu ce vreau, ce simt si ce traiesc 🙂 Ma bucur enorm ca va aflati printre cititori si va mai astept in spatiul meu virtual. O zi buna va doresc!

  2. Superb . Doar cineva care a crescut in comunitate poate descrie asa de bine cum suntem noi.Ma bucura faptul ca desi faci parte dintr o familie mixta te simti machidoanca.Cu asa ceva te nasti , asa ceva ai in sange.Si fosta mea sotie este romanca si am avut 2 copii cu ea.Baiatul vorbeste doar macedoneste dar fetei nu i place deloc.Mereu o necajesc si ii spun ghifta 🙂 . 2 lamuriri as vrea totusi de la tine.Unde ai citit ca noi ne am format pe la 1180 si a 2 a de ce spui ca la hlambura noastra se pune steagul Romaniei?

    1. Candva in clasa a 7 a am facut un studiu mai amanuntit despre aromani si am si sustinut proiectul in diferite orase, dar pentru ca ne mobilizam greu, noi ca si minoritate s-a oprit la stadiul acela. Asadar, anumite informatii le am de atunci si pe langa asta daca veti cauta pe google veti gasi ca primele scrieri apar in 1180. Referitor la hlambura, la noi, la cipani, se face cu steagul Romaniei. Stiu ca la unii machedoni se face cu steag alba. Asa este la dumneavoastra?

      1. Si eu ce scriu acum sint “cipan” si niciodata nu am intrebuintat steagul Romaniei. Asta nu este o chestiune etnica ci nationala. In Grecia se utilizeaza steagul national al propriului stat. Uneori apare si steagul etnic (soarele de la Vergina). Nu este o trasatura etnica distinctiva ci doar o particularitate locala nationala. 🙂

  3. in clasa a 7 a ai facut studiu despre aromani?eu abia invatam sa scriu atunci…(glumeam) 🙂 dar cum ramane cu multiplele teorii ca sumtem vechi de 2000 de ani ,ca suntem greci , ca suntem romani , ca suntem urmasii lui Alexandru Macedon….????ufff…acum mai am inca o nelamurire din cauza ta . 1180?????cat despre steag …am 39 de ani si pana anul trecut nu am vazut la nici o nunta sa fie steagul romaniei prins pe bat.in ultimul an am vazut la vreo 2-3 nunti aromane unde il aveau.si ma intreb de ce?si sa stii ca dupa cunostintele mele eu sunt tot cipan.bunicul era din bulgaria si bunica din grecia(serres) si am fost la f multe nunti dar toate cu hlambura noasta alba sh cu mearili hipti tu crutsi.

  4. Salutare Oana. Mi-a placut articolul. Desi ceva din el e cam ciudat. Treaba cu nefericitii din cauza parintilor mi se pare exagerata. Nimeni nu obliga pe nimeni. Endogamia noastra nu izvoraste dintr-o presiune externa ci pur si simplu din dragostea fata de neam si traditii si fata de toate valorile spirituale care ne-au facut cinste in istoria milenara. Este o simpla dorinta conservatoare. Desigur ca si familiile mixte pot fi reusite. Daca astazi numarul lor s-a inmultit nu este vinovata presiunea parintilor ci criza pe care o parcurgem. Exista o prapastie intre noi care produce grave prejudicii. Sint optimist ca vom reusi sa o invingem…

    PS: un blog despre macedoni; sper sa-ti placa ceva din el; in maxim 2 ore poti parcurge totul; exista acolo niste poezii care cred ca merita;

    Succese!

  5. Oana, ai dreptate ! Mama mea a fost dezmostenita pentru ca s -a căsătorit cu un roman . Dupa ce născuse 4 copii , bunici inca ii spuneau sa se despartă de tata si sa vina acasa unde o vor ajuta ei sa creasca copiii.Acum , cand tata nu mai e iar noi avem la randul nostru copii , rudele il vorbesc asa de frumos pe tata de parca l-ar fi iubit …..trist , nu ?

  6. ehee, draga mea, eu sunt romanca maritata cu aroman. soacra mea nu m-a vrut 5 ani de zile!!! avea programata pt el o nepoata!!!!!! nici dupa ce sotul meu a pus piciorul in prag ( a spus ca daca nu il lasa sa se insoare cu mine pleaca in alt oras cu munca) si ne-am casatorit, nu a fost impacata cu gandul. acum, dupa 15 ani de casatorie, dupa ce a avut o nora si din partea celuilalt baiat si care nu s-a comportat pe placul lor (sa fe diplomata) sunt cea mai buna!!!

  7. Mi-a plăcut articolul, dar mai multă atenție la exprimarea “se imparte aur” , numai isusita (adică logodnica ) primește cadouri bijuterii din aur.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *