Oamenii

invidia_0

Oamenii in general.

Suntem toti la fel. Doua maini, doua picioare, doi ochi, un nas, o gura… Si asa mai departe. Practic, suntem facuti dupa acelasi model. Parul difera, lung, scurt, blond sau brunet. La fel si culoarea ochilor. Dupa ne putem referi la greutate, inaltime si de ce nu, latime. Daca suntem prea scunzi vrem sa fim mai inalti. Putine sunt persoanele care isi iubesc corpul si nu au niciun fel de complex. Ori te consideri gras, ori ai sanii prea mici, ori picioarele prea subtiri sau fundul prea lasat si tot asa… Mereu esti nemultumit. Cunosc foarte putine persoane cu un corp perfect si fara niciun defect major. Ori au avut noroc si Dumnezeu i-a lasat asa pur si simplu, ori muncesc din greu pentru asta. Altii apeleaza la bisturiu. Uneori arata exceptional, dar de cele mai multe ori dezastros.. In timp bineinteles. Sa nu credeti ca sunt impotriva operatiilor estetice, chiar deloc. Daca trebuie si ai posibilitatea, de ce sa nu o faci? Asadar.. In concluzie, suntem facuti din acelasi material, doar forma si culoarea difera. Referindu-ma stric la aspectul exterior. Dupa un anumit timp petrecut prin diferite tari, mi-am dat seama ca fiecare natie are ceva aparte, ceva ce te ajuta sa ii identifici. Tin sa precizez ca si stilul vestimentar ma ajuta sa clasez persoanele, intr-o mare parte. Chiar acum cateva zile eram in metrou si s-au urcat doua persoane, un baiat si o fata. Ea, destul de inalta, putin plinuta. Purta blugi deschisi la culoare, unghiile mari, curea alba, pullover de lana alb care ii lasa usor buricul la vedere. Machiata in graba si cu parul prins in coada. Vorbea tare si parca se dadea in spectacol. El bineinteles nu era departe de ea. Blugi cu tenesi negri, tricou polo cu gulerul ridicat, curea Dolce cu catarama cat palma si geaca neagra, putin lucioasa. Parul era plin de gel, lantul de la gat nelipsit. Am zambit si am continuat sa privesc. Eram toti 3 din aceeasi tara. Domnisoara mi-a aruncat o privire, destul de urata, ce-i drept si eu ma uitam fara niciun pic de retinere. Mi-a atras atentia faptul cum plescaia guma. Cred ca o avea de ceva timp in gura si se chinuia sa mai simta gustul. Off ce rea sunt.

Sa revenim la oameni in general. Ideea este ca suntem atat de diferiti in interior, inca nu stiu daca as putea da o definitie a persoanei. Cred ca am prieteni de toate felurile si mai ales din diferite tari. Cultura este destul de importanta, la fel si mediul in care ai crescut. Insa, caracterul si obiceiurile de multe ori sunt atat de diferite, incat de multe ori ajung sa ma intreb daca eu sunt nebuna si restul sunt normali sau invers. De exemplu, am o prietena foarte buna, de multi ani. Impreuna zi de zi aproape, pare ca si cum am plecat mereu de la aceeasi idee, pe acelasi drum, cu aceleasi pareri. Am considerat-o mereu un om de sprijin, pe care ma voi putea baza mereu. M-am intalnit cu ea acum, dupa ceva timp de stat una fara cealalta. Am baut cafeaua in acelasi loc, am mancat ce mancam mereu si am inceput sa vorbim. Nu trecuse chiar asa de mult timp, dar stand cu ea de vorba, ma uitam pierduta si mi se parea ca vorbesc cu altcineva. Devenise o persoana rea, invidioasa, nervoasa si mai ales plina de energie negativa. M-a blocat. Nu credeam ca in mai putin de 3 luni poti trece de la o extrema la alta. Am incercat sa imi dau seama daca eu am zis ceva gresit sau ea imi interpreta gresit cuvintele si fericirea. Nu vorbeam despre lucruri marete, ci doar mici realizari care pentru varsta noastra pot fi uneori nesemnificative. Era aceeasi persoana acolo, cu acelasi nume, acelasi tip vestimentar si aceeasi privire. Mintea o luase razna, invidia ii intuneca gandurile. Parca ramasese blocata intr-un labirint din care nici ea nu vroia sa iasa. Sincer mi-a parut rau si de cateva ori m-a suprins cu privirea in gol si m-a intrebat ce am. M-am uitat la ea si nu am putut sa zic nimic. As fi vrut sa o ajut si sa ii spun ca greseste. Dar cine sunt eu sa stiu ce e bine si ce e rau ? Poate ea e multumita cu persoana care este astazi. Poate ca in comportamentul acesta ravasit, din punctul meu de vedere, isi gaseste ea ambitia. Am incetat sa mai vorbesc. Am lasat-o pe ea sa se afirme, mi-am dat seama ca de asta are nevoie. Am incurajat-o si i-am zis ca e cea mai tare. Dupa ce i-a mai revenit moralul, s-a uitat zambind la mine si mi-a zis : Iti multumesc. Nu era singura persoana pe care o analiza cu rautate. M-a facut sa cred ca era invidioasa pana si pe mama ei. Pacat..

Oare ce ne face sa ne trasformam ? Ce ne face sa fim diferiti ? Ce ne poate intuneca gandirea atat de mult ?

Poate am fost si eu invidioasa. M-am uitat si mi-am dorit. Am auzit si am vrut. Dar niciodata nu am judecat persoana care era mai buna, mai frumoasa, mai bogata sau mai desteapta ca mine. Mereu am vrut sa invat si sa aflu cat mai multe. Am invidiat, da ! Dar intr-un sens pozitiv. Mi-am propus si eu sa ajung acolo, am spus-o cu voce tare si nu m-am ferit. Sunt sigura ca am facut si greseli, neintentionate. Poate m-am uitat urat, am zis ceva fara sa gandesc sau am sperat prea mult. Insa persoanele care ma cunosc cu adevarat pot spune ca nu am fost niciodata geloasa pe ce are celalalt in plus fata de mine. Sunt geloasa doar in dragoste. Exagerat de geloasa… Maine revin la asta.. Pana atunci.. Spuneti NU invidiei, spuneti NU gandirii negative. Invidia provoaca durere, frustrare si suferinta. Pentru ce ?! Alegeti sa traiti in armonie si cu cat mai putine ganduri negative.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *