Ploaia in geam

Mi-a batut ploaia in geam ore in sir. Am vazut cum a disparut luna si cum a apus soarele. Am numarat stropii si am urmarit traseul lor. Am incercat sa inchid ochii dar vroiau sa stea deschisi. La ce ma gandeam? La nimic. Am strans perna si mai tare in brate.

Pe la doua m-am dat jos din pat. Intuneric bezna. Mi-am pus halatul si m-am dus in living. Am apris doar veioza. Sticla de vin alb aproape goala in frigider – am turnat cat mai era intr-un pahar mare (iubesc paharele mari de vin). M-am apropiat de geam. Ce liniste.

M-am intins pe canapea cu ochii atintiti pe tavan. Am o carte inceputa de mult, parca ma striga disperata din biblioteca. Ma ridic iar, o rasfoiesc si imi dau seama ca nu pot sa citesc. Nu am stare. Termin vinul si incerc sa ma coving sa ma intorc in pat. Corpul nu vrea, mintea refuza. Ma lupt cu mine si in cele din urma sting lumina si trag patura usor peste picioare. Nu imi e nici frig, nici cald. Imi e bine? Nu stiu.

Mai incerc inca o data sa adorm. Parca trece o vesnicie. Ma uit la telefon: 2.29. Toata lumea doarme, nu am pe cine sa terorizez. Ma intorc sfiita in dormitor. Patul e rece, lumina lipseste.

 

2.41 – New Text Message – “Dormi?”

 

Ma ridic in fund si ma uit pierduta la telefon. Cum e posibil? Ce intrebare prosteasca…normal ca la ora asta ar trebui sa dorm. Il pun sub perna si ma uit iar spre fereastra.

 

2.43 – New Text Message – “Stiu ca nu dormi!”

 

Parca si mai nervoasa iau telefonul si incep sa butonez. Scriu…sterg…Iar scriu…Iar sterg. Il pun la loc – chiar trebuie sa dorm.

 

2.44 – New Text Message – “Incearca sa te odihnesti. E tarziu.”

 

Nici nu apuc sa citesc bine mesajul

 

2.44 – New Text Message – “ Noapte buna. Lasa telefonul.”

 

Incep sa ma ingrijorez. Aprind lumina si incep sa cercetez camera. Parca ploua si mai tare. Ma trece un fior si ma bag inapoi in pat. Iar de la capat – un chin – chiar trebuie sa dorm.

 

Nu stiu cum am adormit, insa la 6.38 m-am ridicat. Nu mai ploua. Aveam 20 de minute sa ies la o alergare. Am tras repede ceva pe mine si am fugit. Destul de pustiu pe strazi, doar cativa nebuni ca mine. Ne zambeam prieteneste, desi nu ne vazusem niciodata. La 7 si putin eram deja in dus.

 

7.45 – New Text Message – “Buna dimineata. Sa mananci…”

 

Ma incrunt iar la telefon si ma grabesc sa ies din casa. Ce oameni ciudati…

 

P.S. – era ingerul meu pazitor…prietena mea din copilarie!

One thought on “Ploaia in geam”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *