To Share

19 Jan, 2014

poze_alb_negru_cu_animale

Impartim majoritatea lucrurilor din viata noastra. Daca nu permanent, pentru o lunga perioada de timp. Inca de cand ne nastem impartim atentia parintilor daca mai avem un fratior sau o surioara. Impartim iubirea si sentimentele. Crestem si continuam sa facem acelasi lucru.

 

Ce inseamna sa imparti? Pana unde putem imparti? Cat?

 

Egoismul este un defect des intalnit in ziua de astazi. Probabil lupta aceasta continua pentru supravietuire ne determina sa fim egoisti. Astazi daca nu dai din coate ramai la acelasi nivel. Uneori suntem nevoiti sa calcam in picioare multe lucruri pentru a ajunge acolo unde vrem. Uneori facem asta persoanelor de langa noi, alteori unui simplu coleg sau necunoscut. Primul moment cand incepem sa ne lovim de lectia “impartitului” de-a binelea cred eu, este la gradinita. Atunci cand trebuie sa iti imparti mancarea, jucariile si mai ales timpul. Nu alegem intotdeauna cu cine, insa cu totii ne-am lovit de situatiile acelea cand voiai mancarea colegei tale, cand un “el” iti fura jucaria preferata si asa mai departe. Educatoarea iti spunea mereu: “Imparte! Da-i si lui pentru ca si el iti va da intr-o zi.” Si cu greu pana la urma acceptai si ii dadeai. Dar, ce se intampla atunci cand venea acea zi si el se facea ca ploua? Cand il rugai frumos si ii explicai ca si tu i-ai dat acum ceva timp ce ti-a cerut, insa nu avea nicio valoare. Si atunci incepeai sa te gandesti. Ce inseamna sa impart cu cel de langa mine, daca el nu imparte niciodata cu mine? Stiu… este un exemplu banal. Dar multe lucruri se trag de acolo. De multe ori nu mai avem incredere sa renuntam noi in favoarea cuiva, tocmai din cauza acestor mici intamplari, inca din copilarie. Am avut colegi, prieteni care erau singuri la parinti. Erau si mai rai. Nu stiau ca un biscuite se poate rupe si imparti. Credeau ca totul li se cuvine si te faceau sa suferi cand ei primeau dublu de la parinti, pentru ca tu…trebuia sa imparti si cu plangacioasa de sora-ta.

 

Dupa ce inveti sa imparti lucrurile astea mici ajungi la lectia mai dura a vietii. Incepi prin a-ti imparti prietenii cu alti prieteni sau chiar si cu persoane necunoscute sau neplacute. Este dureros ca “ea”, prietena ta cea mai buna, sa mai aiba inca o prietena si mai buna.Tu oricum ii dai hainele tale, ea iti imprumuta geanta aceea care iti place tie mult.Referitor la ei, barbatii, ei impart terenul de fotbal, mingea sau mai stiu eu… vreo femeie. Asa e in adolescenta. Nu conteaza cine cu cine, conteaza doar sa fie cat mai multe. Oricum la barbati e mai usor, impart mai usor. Ei nu pun atata accent pe lucrurile materiale, referindu-ma strict la haine, pantofi, carti si asa mai departe. Femeile in schimb sunt mai rele. Strang putin din dinti si ofera pana la urma.

 

Cum-necum… trece si adolescenta. Apar relatiile amoroase. Genul de probleme care iti dau batai de cap si te fac sa iti pierzi ratiunea. Incepi in primul rand sa iti imparti corpul cu alta persoana. Si cum asta nu ar fi suficient, imparti si patul, banii, timpul, prietenii si cam tot as spune eu. Unii dintre noi ajungem in situatia in care nu mai putem nici merge la toaleta fara cel de langa noi. Il vrem acolo tot timpul. Deci… impartim si intimitatea. Ce greseala! Un cuplu trebuie sa inteleaga de la bun inceput care sunt limitele intimitatii.

 

Fiecare dintre noi a fost crescut intr-un anumit fel. Avem viziuni diferite si mai ales obiceiuri aparte. Cand ai dormit tot timpul pe jumatatea patului, cu greu te obisnuiesti sa dormi pe partea ta si sa lasi si loc celuilalt. Dar pana la urma o faci, din iubire, respect sau prietenie. Dimineata, cand te trezesti de foame si deschizi frigiderul si observi ca mai este un singur iaurt si iubita ta doarme dusa si poate se va trezi si ea cu aceeasi senzatie de foame, ce faci? Normal… mananci jumatate sau poate chiar i-l lasi ei pe tot… E mai sensibila si poate nu are chef sa coboare pana la magazin.

 

Banii reprezinta un pericol in orice fel de prietenie. Un zgarcit si unul cu mana larga se inteleg perfect. Ce facem cand se intalnesc doi zgarciti? Unul si-a uitat cardul acasa si celalalt nu mai are cash… insa nota este inca pe masa. Asa si intr-un cuplu. Desi nu exista o regula scrisa, sistemul nemtesc este cel mai bun. Dragele mele, lasati-l pe el sa se simta barbat, dar totusi… Si cheltuielile se impart. Banii ca banii…se gaseste o solutie pana la urma. Dar ce este de facut, in cel mai rau caz, atunci cand trebuie sa iti imparti jumatatea, sufletul si iubirea. Sa il imparti pe el, cel de langa tine cu o alta persoana. Sa stii ca nu este in totalitate al tau. Sa iti imparti tatal cu o alta sora, sa iti imparti barbatul cu o alta femeie sau sa iti imparti familia cu o alta familie. Cum stim sa impartim in situatia asta? Cum stii cat este al tau si cat este al celorlalti? Pana unde esti dispus sa cedezi si sa lasi?

 

Si pentru ca a imparti inseamna a dat cate putin altor persoane, a diviza, a fragmenta, a segmenta… Si mai ales pentru ca invatam sa impartim, fara sa stim cat, de cate ori si mai ales cum… Imposibilul poate fi impartit oricand in posibilitati. Numai tu poti sa decizi cat imparti, cui ii dai si pentru cine renunti. Insa nu uita, cand te gandesti prea mult la propria persoana, ceilalti de parasesc. A fi egoist inseamna sa cladesti din nefericirea celui de langa tine, fericirea ta. Totodata, nu uita de tine ca persoana…de principiile tale. Imparte atat cat este nevoie.

 

Comentarii

  1. Cata vreme mai exista fiinte care analizeaza natura umana in profunzime,sfaramand intr-un fel cu greutatea acestor cuvinte bine potrivite ignoranta in care traim,omenirea mai are sanse!!!:)) Cat despre suflet…….nu este atat de rau sa-ti imparti sufletul cu cineva,chiar daca poate intr-o zi ai sa intelegi ca nu a fost o decizie inteleapta!Insa este cutremurator sa-ti vinzi sufletul sau mai rau…sa-l amanetezi….

    • Nu este rau sa iti imparti sufletul…Dar este foarte rau sa nu stii cat sa dai si cat sa tii pentru tine. Este si mai dureros sa iti imparti sufletul pereche.

  2. Singurul suflet pe care poti sa-l imparti cu cineva este al tau!Dincolo de asta sunt doar compromisuri.In dragostea adevarata nu exista decat o singura adunare:1+1 asa cum exista doar o singura cifra la care se imparte totul:2

    • Ce cuvinte frumoase. M-as bucura enorm sa stiu ca tu poti face asta dupa multe greutati si incercari.

  3. Ce ar fi existenta unui om fara incercari?Un serial de duzina cu un singur episod difuzat in fiecare zi din saptamana :)))

    • Imi place foarte mult cum gandesti, si ma impresionezi de fiecare data cand comentezi. Vrei sa fie totul un mister, sau imi poti da cateva detalii despre tine?
      Si… Pana cand incerci? Cand stii sa te opresti?

  4. Detalii…….alege un numar intre 1 si 3,4 miliarde :)

    • Detaliile nu sunt importante, era doar o curiozitate. Cel putin ti-am aflat sexul raportandu-ma la populatia Pamantului.

  5. Touché :))) Ma inclin!

Lasa un comentariu

Comentariu:
(all fields required)