Tu si restul

joint-venture-2

Eu si drumurile. In sfarsit m-am asezat pe canapea, am turnat niste vin in pahar, am luat laptopul in brate si am inceput sa scriu. Am langa mine o carte buna, care ma asteapta sa o deschid. Cat de bine ma simt sa scriu, si chiar dupa o zi extenuanta, cu peste 500km parcursi, dintr-un oras in altul, nu simt oboseala chiar deloc. Pur si simplu ma relaxeaza.

Ieri am fost la Bacau. Chiar daca am stat putin, m-am simtit extraordinar. Parca m-am rupt de lumea reala si am fost doar cu ea in lumea noastra, pe care o cream noi asa cum vrem. Ea pur si simplu este sufletul meu pereche. Vorbim despre orice, oricand, oricum. Nu ne stim de foarte mult timp, dar parca o cunosc mai bine decat pe oricine altcineva si la fel si ea pe mine. Cu ea pot sa discut despre soare, luna, genti, pantofi, sentimente, politica, familie, horoscop.. orice, absolut orice. Se spune ca sufletele pereche au trait o poveste in trecut, intr-una din vietile anterioare si se intalnesc in prezent pentru a duce la bun sfarsit lucrurile neterminate atunci. De-a lungul vietii intalnim sute sau poate chiar mii de persoane. Simpatii, antipatii, atractii si respingeri, toate au loc in mintea si sufletul nostru in jurul acestor oameni care intra si ies din viata noastra in fiecare zi. Cream relatii: familiare, amicale, prietenesti, de nevoie, de placere, din obligatie. Fiecare relatie pe care o legam cu o alta persoana are o semnificatie, o explicatie. Marea majoritate a acestor relatii intra in categoria relatiilor de natura karmica.Asa cum nimic nu este intamplator, fiecare prieten, ruda sau dusman are un rol in viata noastra. In primul rand cunoasterea inseamna evolutie, atat a sufletului cat si a mintii. Inveti sa discerni, sa analizezi, sa critici, sa accepti, sa refuzi si mai ales sa judeci. Nu putine au fost datile cand am judecat o persoana si dupa am ajuns in situatia ei. Cum si de ce judecam? Tot procesul acesta nu se intampla constient, ci este un sentiment impulsiv. Pana si anturajul de prieteni ni-l alegem judecand, in functie de diferite criterii pe care le avem in subconstient. Chiar si pe site-urile de socializare alegem daca ne imprietenim sau nu, in urma unui proces scurt de judecata ce are loc in mintea noastra. Tind sa cred ca nu se poate da o definitie a felului in care alegem, pastram sau dam la o parte. Nu stim nici daca e bine sau rau, tot ce stim este ca avem nevoie sa facem asta pentru a ne crea confortul de care avem nevoie. Tocmai din aceasta cauza se strica unele prietenii dupa ani buni, se destrama casnicii si se rup parteneriate. Momentul cand am pus sub lupa judecatii a fost mult prea scurt sau a fost acaparat de alte lucruri mai palpabile sau mai concrete. De multe ori judecam gresit, lasam prima impresie sa ne orbeasca si lasam complexele sa ne copleseasca si sa ne intunece judecata. Din cauza emotiilor sau a frustrarilor nu mai gandim limpede si lasam nervii sau extazul sa iasa la suprafata.

Cel mai bine ar fi sa nu mai judecam niciodata, pentru ca nu stii cand te vei trezi incalcandu-ti principiile, intr-o situatie pe care o blamai acum ceva timp. Este foarte greu si oricat mi-am propus chestia asta in ultimul timp, tot o fac. Poate ca inca nu am ajuns la maturitatea necesara pentru a putea fi obiectiva. Alegem sa facem ce e bine si sa nu facem ce e rau. Dar in acelasi timp, cine decide chestia asta? In functie de ce categorisim raul de bine?

Si cum orice actiune incepe cu un gand, sper ca in mintea voastra va incepe sa se dezvolte sentimentul de a nu mai judeca la fel de mult si dorinta de a evolua impreuna cu sufletele voastre pereche. Accepta lucurile asa cum sunt, fara nicio comparatie, inferioritate sau superioritate. Incearca sa afli rolul tau karmic pe pamant. Invata, accepta..

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *