A doua zi…

01 Dec, 2013

beautiful-beauty-black-and-white-bnw-body-breakfast-Favim.com-39884_thumb

Nu stiu cat am dormit… Dar stiu ca tremura carnea pe mine cand m-am decis sa ma ridic din pat. Ea inca dormea. Mi-am pus treningul pe mine, ugg-urile si am coborat la o cafenea mica de langa mine. Nici nu vreau sa imi imginez ce fata aveam, insa trebuia sa iau fresh de portocale. Stiam eu de la mama ca iti da energie multa atunci cand il bei dimineata. Ea avea nevoie. Am urcat in apartament, am deschis usa incet. Mi-a stat inima cand am vazut-o in living. Era in pijama, cu picioarele ghemuite la piept, cu fruntea pe genunchi si cu tigara in mana. Cred ca uitase si ea ca a aprins-o. Am tacut iar. Am inceput sa fac cafeaua si sa pun cate doua pancakes si niste fructe in farfurii, low-fat yogurt si cam atat. M-am asezat la masa. Am asteptat. Ma uitam la ea sa vad daca isi intide mana sa stinga tigara. Se stinsese deja singura cand a ridicat capul doar ca sa vada directia scrumierei. A pus mana pe pachetul de tigarari si pe bricheta. Am mai lasat-o cateva minute pana cand a incercat sa isi aprinda a 3-a tigare. Nu am mai rezistat.

-       Esti o tampita!! Lasa imediat tigarile jos si potoleste-te. Te-am lasat, am tacut, am suferit odata cu tine. Nu stiu ce ai si nici nu vreau sa stiu daca nu simti nevoia sa vorbesti.  A murit cineva?!

Cu ochii blocati in directia mea, a reusit sa scoata un cuvant:

-       Nu….

-       Si atunci…? Tu nu vezi in ce hal ai ajuns?! Esti o femeie matura, puternica si pe picioarele ei. Esti frumoasa, sanatoasa, desteapta, ai un loc de munca, o casa…o masina a ta. Am ajuns eu sa iti dau sfaturi tie? Cand acum cateva zile stateam cu gura cascata si sorbeam fiecare cuvant pe care mi-l spuneai? Unde e femeia din tine? Unde e optimismul tau? Ce ar putea sa te distruga atat de tare, incat sa uiti de tine si de tot ce ai reusit in viata asta? Stiu, toti trecem printr-un moment slab, printr-o perioada proasta, cel putin o data in viata asta… Si durerea ni se pare insuportabila, credem ca ce simtim noi nu a simtit nimeni niciodata. Ni se distrug visele, sperantele…si sufletul ne este ciopartit in bucatele… Suferim… Din iubire, pentru prieteni, pentru familie sau strict din punct de vedere profesional. Si eu am stat intinsa pe covor si am plans, si eu m-am dat cu capul singura de pereti si am urlat. Am tipat cat m-au tinut plamanii si am luat-o de nebuna pe strada in speranta de a ma calma. Nu o data, ci de multe ori. Uneori am avut pe cine sa sun, pe cine sa vad, alteori nu.

-       Oana ma doare…

-       Te doare!! Dar pe mine ma doare mai tare sa vad ca te distrugi. Ai fumat 3 tigari in 10 minute.. Cine stie de cand nu ai mai mancat… Hai sa mancam impreuna, sa bei sucul asta si vedem dupa. Azi stam doar noi doua. Dar inainte de orice, cea mai importanta esti tu…

Ne-am asezat la masa… Am inceput sa vorbim despre vreme (asa se incepe orice conversatie in Anglia), despre mancare si orice alte prostii. Nu am intrebat-o nimic. A inceput ea sa vorbeasca si sa imi povesteasca. Credeti-ma, nu patania ei este importanta. Si nu mi-as permite acum, in acest moment sa o fac publica. Poate la un moment dat… Cu acceptul ei bineinteles. M-a facut in toate felurile aseara la telefon dupa ce mi-a citit blogul. “Sincer, credeam ca nu ai timp sa citesti, m-ai suprins placut :) “. Dar nu s-a suparat pe mine. Mi-a zis ca atata timp cat cineva are de invatat din povestile ei, la timpul potrivit sa incep sa le scriu.

A trecut de 25 de ani, a locuit in majoritatea capitalelor importante din lumea asta si a plecat de jos, dintr-un oras mic. Si-a facut bagajele si a plecat cu autocarul spre strainatate,cand inca era o copila. Acolo a inceput povestea ei. Usor nu a fost. Dar fiecare zi a ajutat-o sa creasca, sa se maturizeze si sa invete sa lupte. Dar, oricat de puternic esti, oricat de departe ai ajuns, cati bani ai in cont, cate masini conduci, esti om… Esti vulnerabil si ai slabiciuni. Difera de la caz la caz. Ea, genul de femeie tare si puternica, parea de neclintit. Mergea mereu cu spatele drept, hainele impecabile si parul tot timpul aranjat. Nu am vazut-o niciodata imbracata in graba sau doar asa, cu parul prins in coada. Si chiar si asa… a stat intinsa pe podeaua mea, a plans si a suferit pe umarul meu. Ma simt norocoasa ca am fost eu cea care i-a deschis usa cand a avut nevoie de ceva, ca am tinut-o in brate si mai ales ca am ajutat-o cu un lucru marunt pentru ea. Acum cand se uita in urma realizeaza ca a fost o prostie, o cadere… Toti trecem pe acolo, la orice varsta. Slabiciunea nu e un defect. In seara aceea am invatat ca si cei mai putenici oameni au o sensibilitate. Suntem toti facuti din acelasi material. Singurul lucru pe care unii il au si altii nu, sunt oamenii pe care te poti baza, oricand, la orice ora, in orice oras. Sustinerea o iei de la prieteni sau familie. Singur nu se poate niciodata…

Comentarii

  1. Antoanela

    Asta asteptam. De fapt… A fost mai mult decat ma asteptam! Acum ma gandesc oare cum o sa mai scrii maine, poimaine, peste 2 ani! Vom vedea împreuna!! Esti un izvor, de unde pot ieși multe multe lucruri! Si eu, care te cunosc, te vad mereu altfel! Cred ca esti născută sa transmiti! Te imbratisez cu drag si dor!

    • Iti multumesc draga mea. Mai am multe de povestit… Imi trebuie doar starea necesara… Te pup

Lasa un comentariu

Comentariu:
(all fields required)