China si fake-urile

547033_406701406065079_1377265490_n

De 1 luna si ceva traiesc in China. Sunt multe de spus despre tara asta, multa cultura, multe traditii si mai ales multe superstitii. Cea mai amuzanta dintre toate mi se pare numarul lor ghinionist, 4, care lipseste cu desavarsire. Una dintre multele explicatii este ca “she”(patru) si “shi”(moarte) suna la fel. Este foarte amuzant cum etajele 4, 14, 24 etc lipsesc din majoritatea cladirilor, hotelurilor.Si nu numai, chiar si la etajul 9 din hotelul din Beijing lipseste camera 904 sau 914.Eu insa, am lucrat la etajul 14, explicatia lor fiind destul de logica pentru chinezi: in cladire sunt doar firme europene. Numerele de la masina sunt la fel de amuzante, cred ca pana acum am vazut 2-3 masini care sa contina numarul “4”, desi in fiecare zi cand sunt in taxi sau pe strada analizez in detaliu acest aspect. On the other hand, numarul norocos este numarul 8, asa ca niciodata nu poti gasi camera libera la hotel care sa contina aceasta cifra. Mi se pare fascinant, deoarece si in Romania 13 este un numar ghinionist, dar lumea nu da atata importanta si atentie acestui detaliu. Mi se pare ca oricat as scrie despre China, nu m-as plictisi. Casele lor sunt specifice, culorile rosu, negru, verde si foarte putin galben nu lipsesc. Strazile sunt aglomerate si mirosurile diverse. Tarabele sunt multe, si in zonele de lux si in cele mai sarace. Vand orice, de la jucarii pana la genti, pantofi, tablouri si suveniruri. Desi sunt in regim comunist, eu ca si turist, ma simt foarte libera.

Am crescut intr-un oras mic, unde superstitiile nu aveau atata valoare. Sa nu mai vorbim de fake-uri, abia daca se punea problema de brand-uri,d’apoi de toale de firma. Asa ca, pana sa ajung sa zbor in tari straine, visam numai Prisma, Dorally si Idm. Ceea ce mi se pare foarte normal, doarece mintea mea atat era deschisa. Bine, poate exagerez putin, pentru ca mi-a dat Dumnezeu oportunitatea sa calatoresc de la o varsta destul de frageda, dar oricum, atat imi era nivelul. Mai tarziu au aparut incet incet si “la noi” firmele. Asa ca, lumea buna din oras a inceput sa se intoleasca cu Dolce, Gucci si mai ales sa nu uitam LV. Am admirat si voi admira mereu persoanele care spun cu voce tare ca nu isi pot permite haine de firma si isi doresc sa poarte, asa ca isi cumpara fake-uri. Desi nu sunt de aceasi parere, le respect sinceritatea. Dar, ceilalti?! Tin minte si acum cand am vazut o fetiscana cu o geanta de vreo 1300 de euro, si ea abia daca a ajuns sa viziteze Romania si obiectivele ei turistice. Am stat mult timp sa ma gandesc, pentru ca asa e felul meu, analizez mult, si tot nu intelegeam explicatia. Pana cand, am facut un curs despre umbrele din interiorul nostru la Londra care pur si simplu m-a elucidat. Orele alea petrecute cu fel si fel de oameni din toata lumea, mi-au schimbat viziunea, m-au ajutat sa inteleg si sa nu mai judec persoanele care din pacate sunt cuprinse in propria lor furie. Este fustrant sa vrei si sa nu poti, sa fii mereu mai jos, mai inapoiat si mai putin educat, si sa nu poti sa accepti asta. Nu, nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Stiu ca am fost norocoasa si am putut sa vad pana la 23 de ani lucruri pe care nu toata lumea ajunge sa le vada intr-o viata, si ii multumesc lui Dumnezeu de cate ori am ocazia. Dar in tot acest  timp, am crescut, m-am educat si am invatat. In primul rand am vrut si am acceptat sa fiu criticata, bineinteles de oameni cu buna vointa, care au avut un rol foarte mare in viata mea si in transformarea mea ca om. Acum cand ma uit in spate, unele lucruri ma fac sa zambesc. Am pierdut atata timp pentru lucruri neimportante. Asa ca, m-am decis sa invat in fiecare zi ceva. Si nu ma refer la invatatul din carti, ci invatatul de la oameni, de la prieteni, cunostinte. Nu am incercat niciodata sa copiez pe nimeni, sa aspir la lucrurile prietenelor mele mult mai instarite, sau sa imi doresc sa le fur personalitatea sau meritele. Le-am admirat cu voce tare si le-am rugat sa ma invete, sa imi arate si sa ma ajute sa cresc. Tin minte si acum cand am ajuns la restaurantul chinezesc”China Tang” din Dorchester Hotel din Londra si nu stiam sa mananc cu chopsticks. Nu e vorba ca nu puteam sa le tin in mana, dar cand vedeam in jurul meu cum copii de 12-13 ani apucau pana si alunele cu ele, ma simteam din ce in ce mai mica. Dar, oamenii din jurul meu si ambitia mea m-au ajutat sa ajung astazi profesonista cu betisoarele. Am spus sincer si curat la masa ca nu stiu si mi s-a explicat, nu doar o data, ci de mai multe ori. Lista poate continua cu foarte multe exemple. Dar, dupa multe intrebari am aflat de ce avem nevoie de 7 tacamuri la o masa, de ce trebuie sa ni se schimbe paharul de vin cand se incepe o noua sticla si multe altele. Toate chestiile astea nu sunt scrise undeva, si nu le spun degeaba. Mi-am dorit atat de mult sa cresc, sa stiu, sa aflu, sa fiu stapana pe situatie si sa stiu sa reactionez chiar si cand am luat masa cu cele mai elevate si educate persoane din lume.

Si nu vreau sa ma opresc aici, vreau sa stiu din ce in ce mai multe, sa cresc in fiecare zi cate putin. Urasc operatiunea copy-paste. Nu o sa fac niciodata ceva voit pentru a copia pe cineva. Nu m-as simti bine si nu as fi eu. Asa si cu fake-urile din China, sunt peste tot, de la cea mai proasta calitate, la cea mai buna. Dar lucrurile originale se vad, sclipesc acolo undeva si sunt mereu cu un pas in fata, ca na’ moda se schimba repede, pana se face replica, deja a iesit urmatoarea colectie.Asa ca, fiti originali, fiti voi, simtiti-va liberi. Nimic nu e mai frumos decat sa te simti liber si sanatos. Toate celelalte se invata, cu vointa, ambitie si cu “nu stiu, ajuta-ma”..

To conclude, ca doar asa se termina orice poveste, ambitia te ajuta sa reusesti. Am 23 de ani, sunt casatorita,am o familie minunata, calatoresc,studiez, am doua afaceri ale mele si vorbesc 5 limbi straine. Am sute de prieteni in fiecare colt al lumii, de la fiecare am avut ceva de invatat. Nu sunt absolut deloc modesta, dar vreau si mai mult. Nu vreau sa fiu apreciata de oameni care nu inteleg ce scriu eu,ce fac eu, ce realizez..nu am nevoie. Pentru ca fake-urile in anumite orase nu se vad, dar in cele in care se da ora exacta, se pierd in multime.

 

2 thoughts on “China si fake-urile”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *