Copilul

23 Mar, 2017
gradinita-copil-3302016

Acum cateva zile mi-am dus copilul pentru prima zi de gradinita. Cu o diferenta de trei zile pana la implinirea varstei de 2 anisori, am dus-o de manuta cu taticul ei spre drumul vietii, numit invatatura. I-am povestit zile intregi despre asa zisa “gradinita”, spunandu-i povesti si lucruri frumoase. De bucurie aplauda mereu cand auzea de acest loc minunat si emana bucurie sincera de copil. Am incercat sa ii explic ca mami si tati o vor duce la gradinita, dar ea va trebui sa stea singurica acolo pentru cateva ore. Parea sa fi inteles. Multumesc lui Dumnezeu ca am un copil ce ma asculta, ma soarbe din priviri si pare sa absoarba tot ce ii spun ca un burete.

Sistemul de aici ne-a permis sa mergem sa stam cu ea in primele 2 zile, astfel incat acomodarea sa fie mai usoara si integrarea ei cu ceilalti sa fie cat mai repede posibila. Nu am dus-o la o gradinita de fite, cu renume. Am ales o gradinita curata, cat mai aproape de casa si unde am simtit cu sufletul ca fetita mea ar putea primi toata atentia necesara. Am vizitat 10-15 gradinite, am fost indrumata spre cele mai centrale si cu renume. Insa nu m-am simtit bine cand am intrat pe usa lor. Si atunci, daca eu nu am simtit caldura, oare copilul meu ar fi putut sa o simta? Copilul oricarui parinte este cel mai bun, cel mai frumos si cel mai destept – fara nicio scuza. Este perfect normal si orice parinte sanatos va dori tot ce e mai bun pentru odrasla lui. Insa cel mai bun nu este intotdeauna si cel mai scump. Daca toti copiii din aria ei sociala merg intr-o parte, nu inseamna ca acolo este si locul ei. Drumul copilului nostru in viata nu il alegem dupa etichete, nume sau reputatie. Nu conteaza ce scrie pe usa cladirii, pe diploma de la sfarsit de an – ci conteaza ce a adunat copilul tau in anul acela, conteaza sa fi devenit mai bun, mai cald si mai intelept. Este extraordinar de important sa iti ghidezi copilul spre ce simti tu ca este mai bine si ulterior sa asculti de inclinatiile lui si de dorintele lui si eventual sa schimbi.

Revenind la situatia actuala, tin sa precizez ca primele zile au fost putin mai grele, insa educatoarele de acolo au oferit tot suportul si ne-au indrumat sa avem rabdare pentru ca intr-o saptamana va trece si totul va fi normal. Cred ca am plans mai mult eu decat ea. Faptul ca pentru cateva ore nu mai era sub aripa mea ma facea sa innebunesc. Dupa 2 ani de zile, intra pe un drum al vietii normale.

Pana la aceasta varsta, copilul meu nu a auzit tipete, nu stie ce e aia cearta, nu a fost pedepsit si in niciun caz atins. Am incercat, ca toti parintii, sa o crestem intr-un mediu cat mai bun si cat mai placut. Da, arunca mancare pe jos uneori, tipa, tranteste si uneori refuza unele lucruri. Dar am inteles ca toate aceste actiuni sunt normale si am ales sa o ignor cand le face sau doar sa ii spun ca este foarte urat si atat. Un copil de 2 ani intelege cand face ceva gresit, insa nu intelege sutele de cuvinte ce ai vrea tu sa I le explici. Pe langa asta, mai vine si anturajul. Iti inveti copilul sa nu manance cu mana, dar la prima iesire cu copii – toti manaca cu mana. Si atunci, ce sa gandeasca bietul copil – oare mama are dreptate sau toti ceilalti din jurul meu? Etica depinde de la familie la familie si ce e bine si ce e rau la fel. Asa ca, reactia mea a fost sa o las sa manance cu mana, sa ii spun doar ca eu voi manca cu furculita si cam atat. Dupa ce o mamica a venit si a inceput sa tipe, atragandu-I atentia baietelului sa foloseasca furculita, fetita mea s-a uitat lunga la mine, s-a asezat la mine in brate, imbratisandu-ma si mi-a cerut furculita.

Este foarte usor sa cresti copii, insa este foarte greu sa cresti un copil BINE. Si bine nu inseamna perfect. Pentru ca un copil perfect, va fi un copil defect! Copilul meu incearca sa ma prosteasca, si o las sa o faca. Incearca sa ma minta cu lucruri mici, inchid ochii si accept ca pana si minciuna face parte din noi ca oameni si in viata trebuie sa inveti si sa minti, nu doar sa fii sincer. Dar totul cu o limita. Nu accept sa ma minta atunci cand vine vorba de lucruri serioase sau atunci cand necesit sa aflu adevarul.

Am suprprins-o scriind pe canapea si am lasat-o si nu am certat-o, doar m-am uitat putin surprinsa si m-am apucat sa sterg de fata cu ea. Nu a mai scris niciodata. Intotdeauna calmul si explicatia blanda vor avea de castigat.

Cu siguranta sunt si exceptii de copii cand colaborarea si explicatia devin mai grele. Dar tot timpul este o calea. Copilul ce il cresti pana la varsta de 7 ani este omul mare ce va fi mai tarziu. Nu iti trebuiesc multe scoli sau pareri ca sa poti creste un copil, gasesti totul online si poti alege ce crezi ca ti se potriveste tie si copilului tau mai bine.

Nu face niciodata comparatie cu alti copii si nici nu lasa pe nimeni sa puna presiune pe felul in care iti cresti micutul sau lucrurile pe care le face sau nu. Verifica insa intotdeauna lucurile esentiale ce trebuie sa le faca in functie de varsta, dar tine cont ca si acolo pot fi intarzieri ce sunt acceptate.

Fii precis si atunci cand spui NU, ramane NU, indiferent de criza, plansete sau urlete. Copiii sunt cei mai buni manipulatori si se pot juca cu sentimentele tale de parinte mai bine ca oricine. Invata sa ii oferi tot ce poti, dar cu limita. Invata-l sa iti ofere ceva in schimbul tuturor lucrurilor pe care le faci pentru el. Dar nu cere lucruri absurde, ci lucruri normale pentru varsta lui. Atunci cand face ceva bine recompenseaza-l prin iubire, dragoste si lucruri ce conteaza cu adevarat in viata copilului tau. Nu ii promite un lucru material la fiecare reusita, pentru ca acelasi lucru il va astepta si el de la alti oameni mai tarziu si va avea dezamagirea sa nu primeasca. Lasa-l sa isi doreasca un lucru pentru o perioada de timp si invatata-l ca trebuie sa econimisesti ca sa il poti lua, dar tine cont ca nu trebuie nici tu sa cheltui fara limita in fata lui daca tocmai i-ai vorbit de lipsa banior. Vor trebui sa fie si lucruri ce si le doreste si nu le poate avea – pentru ca mai tarziu va incepe sa realizeze ca nu tot ce vrem putem si obtine.

Implica-l la treburile casei, invata-l sa isi stranga jucariile, sa unde o floare si sa faca cumparaturi cu tine de la supermarket sau sa arunce niste hartii la gunoi. Lucruri mici, ce il vor face mai responsabil cu fiecare zi ce trece.

Lasa-l sa isi aleaga prietenii, nu il obliga sa se imprieteneasca cu copiii prietenilor tale. Tu ai putea fi prieten cu toti copiii parintilor tai? NU! Lasa-l sa isi protejeze teritoriul atunci cand alti copii vor sa ii ia jucariile personale si nu il impinge sa invete sa imparta ceva ce este al lui. Invata-l sa dea alte jucarii, nu exact acelea ce ii plac cel mai mult. Spune-I ca ar fi bine sa dea, dar daca refuza sa o faca, lasa-l, va decide el cand trebuie si ce trebuie sa dea. Si niciodata nu interveni intre copii pentru lucruri minore. Stiind ca tu esti acolo mereu sa ii iei apararea si va pierde din incredere si se va baza pe faptul ca vei fii mereu langa el – si stim cu totii ca nu este adevarat. Viata este construita si din lucruri bune, dar si din lucruri rele. Este foarte important sa invete sa reactioneze si la unele si la celelalte. Si felul in care reactioneaza un copil este total diferit de maturitatea unui adult. Stai mereu in umbra si explica-i.

Fii obiectiv si analizeaza-ti copilul corect. Pentru ca doar asa vei fi capabil ca parinte sa corectezi. Nu trebuie neaparat sa corectezi de fata cu altii pentru ati pune copilul intr-o lumina proasta. O poti face in privat sau prin anumite gesturi ce le va intelege de la o varsta foarte frageda.

Educa-ti copilul sa stie sa spuna “multumesc”, “te rog” si mai ales sa intrebe daca “se poate?”. Ia-l cu tine la restaurant pentru a sti sa se poarte in societate. Explica-I ca fiecare familie sta la masa ei si nu putem sa deranjam pe nimeni fara sa fim invitati.

Ofera-I timp copilului tau. Timpul doar cu el si doar pentru el – fara telefon, fara laptop, fara nimic. Iesi in parc cu el si priveste-l cum se joaca, cum alearga – timpul acesta nu se intoarce niciodata. Clipele petrecute cu copilul tau sunt unice si nu se pot compara cu nimic. Pe de alta parte, nu renunta cu totul la viata ta pentru copil. Acorda-ti timpul tau, linistea ta, serviciul tau. Nu iti rupe de la gura pentru copil si imparte cu el ce aveti ca si o familie. Iesi cu prietenii, distreaza-te, bucura-te – un copil nu trebuie sa te incurce, ci trebuie sa te bucure!

Nu fi un parinte prea precaut, pentru ca ii vei creea un disconfort. Copii cad, se lovesc, mananca uneori ce nu trebuie, ca doar sunt copii, nu?

Reusita de a creste un copil cat mai bine nu se va compara cu absolut nimic altceva. Educatia si bunul simt nu se cumpara, ci se dobandesc in primii ani ai copilariei. Daca esuezi ca parinte, ai esuat complet!

Comentarii

  1. Mariana Tomulescu

    To be honest: no comment!You are so young and unbelievable so wise! You are in the same time an amazing kid and a mom…for sure a good wife! I don’t know you personally,but i know your mom and her family and I am not surprise that you turned into the awesome person you are now! Congratulations!

  2. Mariana Tomulescu

    To be honest: no comment!You are so young and unbelievable so wise! You are in the same time an amazing kid and a mom…for sure a good wife! I don’t know you personally,but i know your mom and her family and I am not surprise that you turned into the awesome person you are now! Congratulations!

Lasa un comentariu

Comentariu:
(all fields required)