Durerea femeiasca de Adrian Paunescu

Pozele. Am mii…sute…ba chiar cred ca le-am pierdut numarul.Peste tot: in telefon, in laptop,in portofel, in toata casa. Le iubesc. Imi place enorm de mult sa fac poze. Am spus mereu ca sunt cele mai bune amintiri. Multe le-am aruncat si imi pare rau acum. Copil imatur ce am fost. Uneori stau ore in sir si ma uit, la vechile mele amintiri. Sunt locuri in care am uitat ca am fost, oameni dragi pe care i-am cunoscut pentru cateva ore sau chiar minute. Uitandu-ma la poze imi aduc aminte de ei…Chiar daca am discutat putin, unii mi-au schimbat viata sau poate doar viziunea. Retinem anumite lucruri pentru totdeauna, de parca zici ca s-au intamplat ieri. Altele le uitam pe loc. Azi am dat peste pozele de la Madrid, o perioada frumoasa din viata mea. Unde am invatat poate mai mult ca niciodata, am fost indrumata si am avut oameni minunati langa mine. Am avut ocazia sa stau mai mereu cu persoane mai in varsta, mult mai mature si trecute prin viata. Si nu o viata simpla si banala.

Am fost la masa o data cu 6 doamne. Diferite varste, mentalitati si principii. Eram ca un copil acolo, cascam gura si imi mutam privirea ca la tennis. Ba la una, ba la alta. Imi placea enorm de mult cum beau vin alb la pranz, fumau tigari aromate si discutau. Isi lasasera pentru cateva ore toate probleme afara, telefoanele in masina, copiii cine stie pe unde si se asezasera la o sueta. La inceput nu am scos un sunet. Poate doar m-am prezentat si atat. Pentru mine era un tablou perfect, cel putin pentru niste doamne ca ele. Radeau cu gura pana la urechi, dadeau noroc cand una dintre ele povestea o drama sau o intamplare mai putin frumoasa, insa voia buna si sustinerea care o primeau din partea celorlalte alunga tristetea. Chiar daca doar pentru moment. Nu stiu…

Lucrul cel mai interesant era ca fiecare poveste era diferita, dar la sfarsit problema era aceasi: barbatii. La 30, 40, 50, ba chiar si 60 de ani, ele impartaseau aceleasi ganduri, despre ei, sexul masculin. Una peste alta, 90% din discutiile femeilor sunt despre barbati si copii (din punctul meu de vedere). Femeile in general povestesc cu lux de amanunte, sau poate doar ce vor ele, insa dau impresia ca au spus tot ce era de spus. Mai ales atunci cand o femeie sufera, ar putea face intrega lume sa plang cu drama ei. Si vorba aia, cand iti arde sufletul tie, simti ca nimeni nu te intelege si mai ales ca nimeni nu a trait o asemenea durere niciodata. Adevarul este ca toti simtim la fel, de la primul barbat pana la ultima femeie. Felul in care ne manifestam este diferit. Varsta are si ea un rol foarte important. Daca la 20 de ani plangi,te dai cu capul de pereti si povestesti la toata lumea, sunt sigura ca la 40 plangi in tine, suferi tu cu tine si celorlati le arati cat de puternica esti. Si tot asa… suferinta fir’ar ea sa fie…e tare grea.

 

Si pentru ca sunt femeie…. O alta poezie de suflet…

 

V-am tot iertat, v-am tot acoperit,

Si, sa mai amanam, nu-i intelept,

Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit,

Femeia, n-are, totusi, nici un drept.

Muncim, ca niste sclave, zi de zi,

Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,

Si condamnarea de-a ne urati,

Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.

Stam in picioare, inca de cu zori,

Si va mirati ca nu mai sunt subtiri,

Dar voi, care va credeti tot feciori,

De ce nu aratati ca niste miri?

Pe unde ne dati dreptul de-a munci,

Lucram istovitor, cu voi in rand,

Din cand in cand, in burti ne dati copii,

Iar voi plecati a altele, razand,

Cand suferiti, ne cereti langa voi,

Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,

Va plangem, cand va duceti la razboi,

Sau cand va speriati, la vreun consult.

Eroic v-am iubit nelegitim,

Si legitim, eroic v-am iubit,

Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,

Ba, alteori, intram in circuit.

Iar cele care, azi, pe termen scurt,

Va fura amintirile de ieri,

Is vor plati placerea unui furt,

Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.

Si, uneori, pacatuim curat,

Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei,

Ca insusi Dumnezeu este barbat

Si nu le intelege pe femei.

Dar, vai, a fost odata prea frumos,

Ca-n filmele de dragoste a fost,

Si-acum, ne omoram sarguincios

Si zilnic ne distrugem fara rost.

Ne-nvinge viata fara orizont

Si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc,

Traim ca niste vaduve de front

Si mainile mereu ni se aspresc.

Acum, cand auziti acest repros,

Priviti, fara privire, inapoi,

Incuvintati din cap, marinimosi,

Si credeti ca nu-i vorba despre voi.

Si, totusi, e vorba despre toti

Sunteti la fel de rai si de flamanzi,

Durerea femeiasca pentru soti,

E-un credit fara giruri si dobanzi.

Va e urat cu noi, va e urat,

Si ne-ati ucide, dragilor barbati,

Asa ca va rugam numai atat:

Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,

Dar faceti-o cu tonul coborat

Si pan-adorm copiii, asteptati.

                                                                                                                                                                                   Durerea femeiasca de Adrian Paunescu.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *