budescu1

Am povestit de multe ori despre cei ce se nasc cu un talent si stiu sa il fructifice – ei ca si copii, parintii sau vreun binevoitor ce vrea sa scoata ce e mai bun din odraslele altora. Pe de alta parte sunt si cei care se nasc mai putin norocosi si trebuie sa munceasca de 2 ori mai mult pentru a-si indeplini visul.

Cei ce se nasc fara nicio aptitudine deosebita au sau nu sansa sa isi descopere ceva ce le place si sa isi urmeze drumul. Insa pentru cei talentati este un dezastru daca lasa deoparte ceva ce au primit de buna voie, fara sa ceara. Cei mai vinovati in cazurile acestea sunt de cele mai multe ori parintii, care dorm efectiv pe ei si in loc sa isi ajute copiii sa ajunga cineva, prin indrumare, suport si sfaturi buni, se multumesc sa vada cum maiestria copilului se stinge.

 

In orice caz, eu voi vorbi despre copilul mai mult sau mai putin talentat Constantin Budescu – fotbalist in prezent la Astra Giurgiu.

 

In aceasta seara, din intamplare eram la o terasa in inima Londrei, inconjurata de londonezi. Pe ecranul mare de afara era meciul Astra cu West Ham (o echipa din Estul Londrei). Rupandu-ma definitiv de lumea fotbalistica, habar nu aveam ce meci este, cine joaca si pentru ce joaca. Cand singurul cuvant care mi-a atras atentia a fost “Budescu”. Cine? Budescu? Care Budescu? Am intrerupt discutia si mi-am indreptat atentia catre ecran. Da, da era Constantin Budescu cel care se bucura dupa gol. Mi-a sarit inima din piept si desi le citeam tristetea pe fata nu m-am putut abtine sa le spun: “Il stiu. Si nu doar ca il stiu, venim din acelasi oras mic din Romania”. Nu am apucat sa termin tot ce aveam de spus, ca a dat cel de al doilea gol. Deja eram in culmea fericirii si ma bucuram pentru el ca si cum am fi fost prieteni de o viata.

 

Poate ca sunt multi sportivi ce au serii dinastea, poate ca multi se bucura de glorie si de reusite, insa eu pe acest baiat mi-l aduc aminte inca din scoala generala. Pe vremea aceia nu juca fotbal decat in curtea scolii. Tin minte si acum ca avea niste ghete rosu cu negru, rupte, un tricou lalai si singurul lucru pe care il facea toata ziua era sa bata mingea. Profesorul Rosu era cel ce il supraveghea si spunea “ca va ajunge fotbalist mare”, tinandu-si mana la falca. Il vedeam ca pe un nebun ce dadea cu piciorul intr-un balon si lipsea de la orele de matemtica. Si nici nu vreau sa ma gandesc cate probleme a avut cu profesorii nebuni care nu intelegeau ca acest copil are o altfel de inclinatie, una sportiva, nu una spre cifre sau poeme.

 

Te apreciez Budescu. Si nu neaparat pentru ca m-ai facut sa ma simt extraordinar in seara asta cand m-ai facut mandra de tine si de tara noastra. Ci pentru ca ai avut ambitie. Pentru ca te-ai luptat si ai stiut ce ai de facut si unde vrei sa ajungi. Sunt foarte sigura ca multi ti-au dat in cap si ti-au intors spatele. Nici nu vreau sa ma gandesc la agentii din Romania care la inceput nici nu iti raspundeau la telefon si acum te suna toti ca disperatii – ignora-i acum, asa cum te-au ignorat ei pe tine. Viitorul tau nu e in tara aia, nu printre oamenii aia. In schimb, sa le multumesti intotdeauna celor ce ti-au fost alaturi. Sunt sigura ca nu ai uitat de cel ce ti-a pus mingea la picior la inceput (profesorul Rosu) sau de cei ce te-au sustinut macar moral, pentru ca financiar nu cred ca au fost multi care sa te ajute. Felicitari inca o data si sper sa ramai la fel de modest si retras si de acum incolo. Sa lupti sa ajungi si mai departe. Sa te antrenezi si mai mult si sa le arati tuturor ca tu ai reusit singur, doar cu talentul si ambitia ta. Imi doresc pentru tine sa ajungi sa joci aici (Anglia), intr-o alta civilizatie, intr-un fotbal ce iti poate aduce mult mai multe reusite pe toate planurile.

 

Asadar, dragi parinti, dragi indrumatori – ajutati talenetele, sustineti-le. Nu lasati sa se stinga ceva ce nu multi au. Uita-te bine la copilul tau si ajuta-l sa faca ceea ce ii place. Nu il impinge spre 5 lucruri diferite, mai bine afla care este cel mai important pentru el. In loc sa ii pui tableta in brate sau sa il lasi cu orele in fata televizorului, testeaza-i aptitudinile si lucreaza cu el – cot la cot.

Succes!

 

Comentarii

  1. POPA VALENTIN

    costi a crescut langa mine si familia mea.suntem prieteni de familie.cand locuia pe str.muncii la etajul 4 cred ca aveam 20 de vizite pe zi din partea lui si a surori lui(flori).am copilarit cu totii.el facea naveta la ploiesti cu trenul ca sa poata sa se antrenaze.un baiat minunat.ma bucur ca o parte din copilaria lui si-a petrecutao alaturi de mine.RESPECT CONSTANTIN BUDESCU!

Lasa un comentariu

Comentariu:
(all fields required)