Liniste

reaching1

E liniste. In casa, sunt singura. Dau drumu la muzica si scriu. Ma sperie linistea si mai ales intunericul. Vad mereu umbre si imi inchipui fel si fel de lucruri. Ciudat..iubesc noaptea mai mult ca ziua.. dar sa nu imi las imaginatia sa lucreze, o iau razna. In intuneric e mereu liniste si frica. Frica vine din noi, cu ochii inchisi, fara lumina, tresarim. Simtul e alfel, emotia creste, coprul tremura, totul se strange. Avem tendinta sa ne acoperim, sa ne ascundem. De cine? Nu e nimeni, e doar gandul si lumea creata de noi. Ceva se misca, se plimba, apare pe perete. Ti-e frica, ti-e frica de liniste, e prea multa. Continui sa te zbati sa fii puternic si sa rezisti. Bagi capul in perna si incerci sa adormi. Nu poti, ceva parca se aude in teribila liniste lasata in casa. Visezi, negi, nu vrei sa accepti. Dar sufletul iti este inca strans, inima iti bate, mult prea tare, te faci din ce in ce mai mic. Cu genunchii stransi, barbia in piept, mainile deasupra capului. Incepi sa te rogi si sa astepti. Numeri secundele, astepti sa treaca. Ce sa treaca? Nu e nimic.

De ce nu te ridici? Aprinde lumina.

 

 

 

 

 

 

Why don’t you wake up? Turn on the lights.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *