O stare…

Dar oare de ce nu pot sa scriu cand sunt fericita? Cuvintele imi bajbaie prin cap, mainile se joaca cu literele de pe tastaura, inima imi bate tare, respiratia imi este din ce in ce mai rapida…sufletul imi este bucuros.

Fara niciun fel de explicatie, astazi mi-am trecut prin minte orasele pe care “le-am iubit”, orasele sufletului meu. Emotiile, drumurile, trairile – mi-au facut corpul sa tresara. Nu stiu daca de dor sau de nebunie. Am parcurs kilometrii intregi, eu cu mine, poate cu un CD si multe bagaje. Conduceam si zambeam amintindu-mi multe lucruri frumoase, multe iubiri si de doua ori mai multe sentimente.

Mi-am trait mereu viata cum am vrut, am iubit pana la refuz si am urat cu toata puterea. Sunt un om al iubirii, un om ce se hraneste cu veninul dragostei, un om ce creste in fiecare zi. Poate ca timpul m-a maturizat intr-o oarecare masura, insa cu siguranta nu m-a linistit. Ma uit la anumite femei si nu pot spune decat ca sunt goale. Nu stiu sa iubeasca. Sau poate doar nu stiu sa arate. Dar la ce folos sa iubesti daca nu stii sa arati? Iubirea si dragostea iti ies prin pori, creeaza un amalgam…de nebunie (as zice). Toate adunate se transforma in dependenta.

Cel mai periculos tip de dependenta este dependenta de iubire, de o persoana, de anumite trairi si stari – din pacate nu se trateaza.

Iubeste! Iubeste-te! Iubiti-va! Iubiti-ma! Iubiti dependenta!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *