Parul cret

13 Feb, 2014

parul cret

Am admirat si voi admira mereu femeile care stiu sa se infrumuseteze singure, fara sa aiba nevoie urgenta de coafor. In felul asta stiu sa isi faca parul cum vor, sa isi faca manichiura de cate ori pe sapatamana vor, sa isi schimbe oja in fiecare zi si asa mai departe. Eu insa, sunt mai neindemanatica in domeniul asta. Multa lume zice ca nu am avut rabdarea necesara sa incerc, dar sincera sa fiu, numai eu stiu de cate ori am incercat sa ma dau cu oja si nu numai ca am ajuns pana la incheietura mainii, dar am murdarit si tot in jurul meu. Mi-am cumparat o gramada de chestii ajutatoare, ba chiar am incercat si un fel de “abtibilduri” care se lipesc direct pe unghie. Nu imi iese. Ba imi tremura mainile, ba nu e pensula buna, ba…o mie de alte motive si explicatii.

Cand vine vorba de par, deja vorbim despre obsesia mea de cand aveam 10 ani. M-am nascut cu parul cret. Asa a vrut Doamne- Doamne, sau doar biologic vorbind am luat gena nu stiu cui…Ca nu vad pe nimeni cu parul cret in familia mea. Au incercat ei sa ma convinga ca seman cu nu stiu cine, ca sunt de o mie de ori mai frumoasa cu carlionti, ca sunt speciala si asa mai departe. Degeaba. Nu a functionat deloc. Dintotdeauna visul meu a fost sa am parul drept. Stiu…cine il are cret il vrea drept si invers. Insa, parintii mei ma placeau cu onduleuri. De cate ori ma uitam in oglinda zici ca vedeam o oaie. Mi-am cumparat fel si fel de placi. Mama, din dorinta de a nu imi strica parul, s-a hotarat intr-o zi sa nu ma mai lase sa il indrept, pentru ca trageam de el ca o nebuna. Nici nu stiam sa il fac drept, il si distrugeam…deci bine a facut. Dar, de cate ori aveam posibilitatea sa merg la coafor, eram prima. Cand nu, il prindeam in coc, numai sa nu il mai vad asa zbarlit. Acum, cand ma gandesc, nu mai stiu cand a fost ultima oara cand l-am lasat cret. In primul rand nici nu imi mai sta cum imi statea in copilarie. Am tras de el pana a ajuns sa stea oricum, insa nici drept, nici cret. Groaznic!

Pe langa faptul ca sunt mereu conditionata de coafor, mai sunt si alte probleme: cand incepe sa ploua imi trebuie o umbrela urgent, cand merg la mare trebuie sa am grija sa nu ma ud la par, cand fac dus trebuie sa am grija sa nu dau drumul din greseala la dusul infipt in perete – cred ca mi s-a intamplat de vreo 3 ori in ultimele zile. (Am dat cu pumnul in dus de vreo 2-3 ori de nervi, dar nu stiu de ce…pentru ca era doar vina mea. Nu sunt atenta). Stiu ca poate pare o fita sau un moft de al meu, dar numai eu stiu ce simt cand am parul cret. Nu mi-a placut si nu imi va placea niciodata, asta este clar. La un moment dat am incercat si tratamentul acela pentru indreptarea parului pentru 6 luni. In prima luna a fost super, in a doua ok si dupa aceea a inceput sa se vada radacina – care crestea creata bineinteles. Mi-am dat seama ca nici asta nu ma ajuta, deci imi ramaneau doua variante: ori il las asa natural, ori il indrept mereu, in fiecare zi daca se poate. Cert este ca atunci cand am parul asa cum vreau eu, am mai multa incredere in mine, ma simt altfel.

Pensatul. Si chestia asta mi-a dat multe batai de cap. Nu sunt foarte pretentioasa, adica ma pensez oriunde. Am incercat sa o fac singura de cateva ori. Concluzia a fost ca punctuletele rosii se vedeau de la o posta. M-am ciupit in toate partile si am renuntat si la asta.

Orele petrecute in diferite saloane de infrumusetare ma fac sa ma simt femeie. Dar, uneori, mi-as dori mult sa pot sa imi fac una sau alta seara, singura, in fata televizorului. Intr-adevar, coaforul este coafor si ar trebui sa ramana sfant pentru orice femeie. Multe femei se relaxeaza cand se aseaza pe scaun, in fata oglinzii, insa eu incep inca din primele minute: “Mai ai mult?”. Daca s-ar putea inventa niste masinarii in care sa intram, sa stam 10 minute si sa iesim “perfecte”, ar fi minunat.

Asadar, dragele mele, tot respectul pentru voi toate care reusiti sa faceti lucrurile astea singure. Sincer va admir si am puterea sa recunosc ca mi-ar placea sa fiu ca voi. Le invidiez pe cele cu parul drept, pentru ca nu sunt nevoite sa se ascunda de ploaie, sa gandeasca de doua ori inainte sa faca dus sau se pot balaci in mare, fara sa se intrebe ce fac diseara cand ies in oras cu parul zbarlit.

Atata timp cat esti femeie, trebuie sa ai grija de tine! Singura sau la coafor, ingrijeste-te. Nu lasa niciun fir de par sa stea acolo mai mult decat este necesar, unghiile sa fie mereu impecabile, zambetul pe fata, spatele drept…Esti femeie, fii mandra de asta si profita de lucrurile pe care le poti face. Uneori, daca tie ti se pare “ca nu se vede”, altii pot observa cu usurinta.

Comentarii

  1. Nico

    Cat am ras…asta pentru ca te cunosc atat de bine, si stiu cat te chinui sa ai parul drept tot timpul. Dar trebuia sa ne spui si de buclele care au inceput sa-ti placa in ultima perioada :))) Ironia sortii…nebuna mea!!!

    • :)) stiu cat am stresat pe toata lumea cu parul meu cret. Ai dreptate, imi plac buclele acum, dar stii ca nu ma tine mult. Te pup cu dor.

  2. cristina nitu

    Oana, esti frumoasa și cu părul creț! nici nu – ți poți imagina cit suferim, noi, cele cu părul drept. te pup!

  3. cristina

    Azi la ora 8dimi eram in camera de hotel cu vopseaua in cap:))m am vopsit singura:))mi a iesit.la9ma intindeam la par:)avea prietenulmeu (pe care am auzit k l ai cunoscut) meci de fotbal si nu puteam sa cobor oricum!ce i drept,recunosc ca ma pricep la pensat,epilatcu ceara,oriunde,oricum,vopsit..mai putin mani&pedi:) cat despre paaaar,am aceiasi pb.sa fie drept..si l am stricat..bunik imi spune k nu mai sunt “Gaviota lu mamaia”:))

    • trairisisentimente

      Asa facem noi, ne stricam parul degeaba. Te pup Elena.

Lasa un comentariu

Comentariu:
(all fields required)