Plasticul din buzunar

Unknown

Plasticul care ne-a schimbat viata. Este metoda cea mai de lux de plata. Foarte simplu de folosit, uneori poate deveni un cosmar.

In urma unui mic research am aflat ca in 1949 American Express a creat primul card bancar modern din plastic. Inainte de asta, unele magazine cunoscute ofereau clientilor propriile carduri pentru a imbunati loialitatea. Asadar, nu erau cunoscute publicului intr-un numar foarte mare. Se stie ca cea mai mare rata de utilizare este in America, unde au fost emise mai mult de 600 de milioane de carduri. Astazi cardurile se impart in doua categorii, card de debit si card de credit. Cu ajutorul celui de debit folosim economiile noastre si cu cel de credit, cheltuim banii bancii, urmand sa ii dam inapoi intr-o perioada fixa.

Importanta cardului difera de la tara la tara. In Romania primeaza “cash-ul”, insa in Anglia de exemplu chiar si o guma de mestecat o platesti cu cardul. Mi s-a intamplat foarte des sa fiu singura persoana cu cash la mine, pentru taxi, restaurant si orice altceva. Mie mi se parea ciudat cand imi vedeam prietenii doar cu plasticul in buzunar, si lor li se parea absurda ideea mea de a avea mereu hartiile in buzunar. Deci, plastic sau hartie? Cred ca daca ar trebui sa aleg, as alege cardul pentru ca este mult mai comod, dar in acelasi timp prezenta bacnotelor ma ajuta mai mult, avand un control mai mare asupra cheltuielilor si mai ales imi ofera o siguranta. Dar, multe au fost datile cand plasticul asta mi-a facut cele mai mari figuri, punandu-ma in situatii penibile. Cred ca nu o sa uit niciodata cand a trebuit sa ies cu o prietena de familie a parintilor mei la cina. O doamna dichisita, educata si elevata a venit la Londra pentru cateva zile. Am sunat-o si am invitat-o la restaurantul meu preferat, Hakkasan. Mi-am luat hainele de duminica, m-am coafat, m-am machiat, totul era perfect. Mi-am luat o gentuta mica, unde incapeau doar telefonul, cardul, rujul si pudra.Trebuia sa ma ridic la nivelul asteptarilor. Oricum eu iubesc astfel de provocari, deci a fost o placere. Am ajuns ca de obicei inainte de ora stabilita. Restaurantul si mancarea au impresionat-o. A fost o seara perfecta, discutii interesante, lucruri noi si mai ales bucuria de a fi cu ea intr-un astfel de ambient. Toate bune si frumoase. Am cerut nota. Dupa lungi discutii si contradictii, a acceptat sa platesc eu, ramanand sa ma invite ea in alta parte, pentru a mai avea ocazia sa stam amandoua. Imi amintesc perfect cum am scos cardul din geanta, i l-am inmanat ospatarului si am continuat sa bem sampanie. Dar supriza, dupa 2-3 incercari cardul tot nu mergea. Si parca a cazut cerul pe mine cand am auzit: “fonduri insuficiente”. Nici nu se punea problema de asa ceva, verificasem de multe ori soldul inainte sa plec. Secundele parca treceau din ce in ce mai greu, si nu imi venea sa imi ridic capul din nota aia de plata. Abia atunci mi-am dat seama cat de buna era ideea mea de a avea cash la mine. Ma simteam penibil, dar mi-am pus cel mai fals zambet pe fata, mi-am cerut scuze si am rugat-o pe doamna respectiva sa achite nota. A fost o tacere apasatoare, desi dansa fiind foarte dragura, incerca sa schimbe subiectul si sa ma faca sa ma simt mai bine. Tot ce imi doream era sa plecam, sa mergem la un ATM si sa ii inapoiez suma. Stiam ca nu ma crede, si remarca ospatarului a fost dea dreptul josnica, dar am insistat. Ne-am ridicat de la masa, am luat un taxi si cand am vazut primul bancomat i-am cerut taximetristului sa opreasca. Acum gandidu-ma, am pus-o si pe ea intr-o postura proasta cand m-am intors cu banii in mana si m-am rugat de ea sa ii bage in geanta, dar trebuia sa imi spal greseala intr-un fel. Asa cum nici eu nu pot uita, sunt sigura ca nici ea.

Si pot spune ca asta nu e singurul exemplu. Ar mai fi multe de povestit. Cel putin in China a fost un adevarat cosmar. Restrictii, limite, si multe altele. De la un bancomat nu puteam scoate mai mult de o suma modica, asa ca trebuia sa merg la 3 banci diferite. In anumite magazine nu acceptau decat cardurile lor, schimbul valutar era inchis, si plecam dezamagita pentru ca nu puteam cumpara ce imi doream.

Dar din toate experientele astea am invatat sa nu am limita de extragere, sa iau mereu hartiile la mine, chiar daca pare “romanesc” si bineinteles, mereu sa am un card de rezerva chiar daca ies din casa doar sa cumpar paine.

Chiar daca tehnologia este punctul forte al acestor zile, metodele folosite in trecut inca sunt valabile in unele situatii.

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *