3mg_5613-21

Ai fost prea fraier si ai lasat-o sa plece.

Ai fost prea mandru sa ii spui sa ramana.

Ai fost prea orgolios sa ii spui ca o iubesti.

 

De ce ? Din prostie sau imaturitate.

 

Daca nu mai esti la varsta la care poti spune ca deciziile au fost luate in graba si lipsa de experienta si-a spus cuvantul, atunci ai fost un prost. Da da, exact, prost am spus.

 

Pentru barbatii fara cap.

 

Prea mandru, prea bogat sau poate prea curtat – erai atunci, in ziua in care si-a pus geanta pe umar si a plecat.

 

Sa nu crezi ca a plecat crezand ca nu se va mai intoarce. Nicio femeie nu crede ca pleaca definitiv dupa ce ati avut genul asta de discutii si inainte. Isi face bagajele, le desface, pleaca la ma-sa, la sora-sa sau la vreo prietena, dar in sufletul ei stie intotdeauna ca se va intoarce. Ca va mai dormi cel putin o data fund in fund cu tine (plina de suparare fiind) si ca se va mai trezi inca o dimineata langa cel ce nu i-a spus “noapte buna” cu cateva ore in urma.

 

Sa nu crezi ca nu se uita in urma ei sa vada daca apari sa ii spui “stai”. Se uita nu o data, ci de mai multe ori. Isi conduce corpul cu ajutorul picioarelor, mecanic, pentru ca inima ei a ramas la tineacolo in locul vostru de povesti.

 

Sa nu crezi ca iese si se distreaza cu nu stiu ce prietene in timp ce tu bei o bere si discuti despre fotbal ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Ea sufera, asteapta si discuta cu toata lumea din jurul ei despre tine. Doar tu esti prezent in mintea ei si face fel si fel de conexiuni cu tot ce tine de “voi”. Filmele ii reamintesc de clipele frumoase, melodiile le fredoneaza cu lacrimi pe obraz si locurile in care ati pasit impreuna o duc cu gandul la momentul cand va tineati de mana sau va sarutati fara nicio jena. Pana si ploaia, soarele sau mare o duc cu gandul la tine. Oare pe tine?

 

Sa nu crezi ca e puternica. Pentru ca nu e. E mai slaba ca oricand. Isi doreste cel mai mult lucrul care ii lipseste: tu – barbatul ei.

 

Sa nu crezi ca isi poate gasi alinarea in bratele altui barbat atat de repede cum ai facut-o tu cu prima domnisoara ce ti-a iesit in cale. Pentru ca femeile nu isi varsa supararea pe o bucata de carne vie, ele isi varsa lacrimile cu ochii pe telefon si cu urechea la usa: poate totusi ma suna, poate totusi apare.

 

Sa nu crezi nimic din ce iti spun prietenii tai. Pentru ca dragostea pierduta doare. Si poate ca la tine draga barbat nu doare din prima sau a doua noapte, insa te va durea cumplit de tare in timp. Timp in care ea isi vindeca suferinta si merge mai departe. Trage dupa ea “bagajul” ce l-a luat in ziua in care a plecat pana nu mai poate. Si de obicei cand ea nu mai poate, tu incepi sa te trezesti.

Si degeaba o vrei inapoi.

Si degeaba ii spui ca iti pare rau.

Si degeaba ii spui ca ai fi vrut sa nu plece, ca o iubesti si ca nu poti sa traiesti fara ea.

Degeaba…e prea tarziu. Prea tarziu pentru a o aduce inapoi. Prea tarziu pentru a-i spune “stai”. Si acum, tu te uiti dupa ea, tu astepti sa vina si tot tu regreti ca nu ai facut mai multe atunci. Dar pentru ea, acum, este mult prea tarziu. Atunci pare atat de indepartat, pentru ca secundele i-au fost zile si zilele ani. Timpul zboara, asteptare dispare – la fel si dragostea.

 

Asa ca dragul meu, strange-o de mana si roag-o sa nu plece. Ia-o in brate si spune-i ca o iubesti. Acorda-i timp din timpul tau. Fa-o sa se simta femeia ta. Lasa orgoliul pentru barbatii “puternici”. Tu fii unul slab si arata-i ce simti si cat de mult o vrei langa tine. Femeia nu pleaca cu gandul ca nu se mai intoarce. Ea pleaca cu gandul ca el va veni dupa ea – dar nu la infinit – vine o zi cand poate “maine” nu va mai fi niciodata pentru voi.

 

 

Lasa un comentariu

Comentariu:
(all fields required)