Tarziu in noapte

lacrima1

Ora 5 dimineata. Imi suna telefonul. Adormita nu raspund, ba chiar il dau pe silent. Ma intorc pe partea cealalta. Cu ochii intredeschisi pe geam vad luna. Incerc sa adorm. Nu trec 10 minute…soneria de la usa se aude in toata casa. Incep sa ma sperii. Imi pun halatul pe mine, iau telefonul in mana 37 de apeluri. Ma uit pe vizor: ea, o prietena buna. In timp ce ma certam in gand pentru faptul ca nu am raspuns la telefon, deschid usa. Cade in genunchi in fata mea si plange. Ma panichez. Machiajul ii era intins pe toata fata. Abia putea sa respire, d’apoi sa mai vorbeasca. Nu stiam ce sa fac, cum sa reactionez. Statea intinsa pe holul meu mic de la intrare. Iau repede multe servetele, un pahar cu apa si ma asez langa ea. Cu barbia in pipet, ochii inchisi, cu telefonul strans intr-o mana si cheile in cealalta, parca nu mai era aceeasi femeie puternica pe care o cunosteam de ani de zile. I-am pus capul pe umarul meu, am luat-o de mana si am tacut. Lacrimile curgeau. Am lasat-o sa planga, desi nu stiam de ce. Nu am scos un cuvant. O tineam in brate asa cum puteam si ii ascultam bataile inimii. A plans mult. S-a ghemuit in bratele mele si s-a facut din ce in ce mai mica. Dupa cateva minute bune s-a linistit. Statea cu capul pe picioarele mele, cu privirea in gol si cu mainile stranse la pipet. Ma jucam in parul ei si simteam durerea. Apasa peste gandurile, sufletul si dorinta ei. Am incercat sa nu imi imaginez nimic. Doar sa iau o parte din suferinta ei si sa o alung cat mai departe. Nu stiu cat am reusit. Cert este ca s-a linistit, intinsa pe podeaua mea, in holul meu minuscul.

–       Ridica-te…

–       Nu pot…

–       Trebuie. Te ajut sa faci dus, te bagi in pat si dormi.

–       Nu vreau sa ma mai trezesc, vrea sa dispar, sa uit de tot. Sa nu mai fac parte din corpul acesta… Mintea imi e goala. Nu pot sa gandesc.

–       Culca-te… Inchide ochii…

–       Pai…

–       Gata. Nu mai scoate niciun cuvant… Vorbim maine dimineata. Odihneste-ti trupul si mintea. Ai obosit…

A adormit intr-un final. Eu am ramas pierduta si ingandurata. Am vazut rasaritul tinand-o in brate… Nu ma durea faptul ca nu stiam ce s-a intamplat… Ma durea durerea ei…

Urmatoarea zi….

6 thoughts on “Tarziu in noapte”

  1. M-am cutremurat! Parca am simtit totul…. Nu imi vine sa cred cum reusesti sa transmiti! Si nu sunt curioasa ce urmează in povestea asta. Sunt curioasa cum o sa mai scri….. Bravo bravo bravo!!!!
    Te pup Draga mea tare tare de tot!

  2. Am vazut totul printr-un tavan de sticla!Cat despre femei puternice……..nu exista femei puternice!Exista doar femei!Sunt doua notiuni care se anuleaza reciproc!

    1. Interesant. Femeile prin natura lor sunt puternice, sau cel putin asta vreau eu sa cred. Dar au si momente de slabiciune, de ezitare…momente cand cedeaza. Si asta nu pentru ca nu sunt “femei”, ci pentru ca acele fiinte umane puternice si sigure pe ele, trec pe latura umana, cea pe care o au si femeile cat si barbatii. Eu am sustinut mereu un lucru: sentimentele ma fac mai slaba.

  3. Sentimentele sunt cele care modeleaza sufletul unei femei!Feminitatea este acel ceva care decoloreaza noptile unui barbat…nu puterea.Misterul din zambetul unei femei dezarmeaza in timp mult mai scurt decat o face …puterea!

    1. Perfect adevarat. Insa, cati barbatii privesc prima data la zambetul, feminitatea si stralucirea unei femei slabe? Cred ca pana si atitudinea, mersul si restul tin de putere.. Chiar daca aceasta poate fi doar o masca, o chestie de protectie…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *