Un birou

Am pasit intr-un birou mare, impunator si plin de carti. Cand spun “plin”, ma refer pana la refuz. Biroul in sine se vedea de la intrare ca este foarte scump, bine lucrat si ales cu grija – tarziu am vazut ca avea si o tablita pe care scria “designed for X”. M-am asezat pe unul din fotolii. Erau doua ce-i drept si o masuta – l-am ales pe cel din stanga. Nu stiam cat trebuie sa astept, asa ca am inceput sa analizez. Nu erau foarte multe obiecte pe masa din fata mea: un pix, niste foi, o ceasca de cafea, zahar si un pahar cu apa. Admiram uimita covorul care parca era facut in acelasi stil ca si biroul. Camera parea intunecata, insa candelabrul din mijlocul tavanului extraordinar de inalt, avea si el o istorie. Culmea nu era nici urma de tehnologie. Un sigur telefon vechi si “amarat” statea plictisit langa globul pamantesc. Usa era intredeschisa, mi-am intors capul din nou catre birou – ah..globul pamantesc. Am inceput sa ma joc, sa il rotesc si oarecum sa zambesc.

 

–       Ai vazut lumea?

(Mi-a sarit inima din piept)

–       Nu ma asteptam sa vii asa repede.

–       Am ajuns de mult…

–       Si…de ce m-ai lasat sa astept?

–       Spune-mi…ai vazut lumea?

–       Cred ca da.

–       Nu exista “cred ca da”. DA sau NU.

–       DA am vazut-o. (M-am ridicat incet, cu o mana imi trageam fusta cu cealalta incercam sa ajung la sfera colorata de pe birou)

–       Vrei sa bei ceva?

–       Aperol Spritz.

–       Cu gheata?

–       Da. Si un pai te rog.

(Acum am inteles ca de fapt telefonul acela nu era doar de decor. A apasat o tasta si a raspuns secretara)

–      Un Aperol Spritz te rog si un Whiskey – ambele cu gheata.

–      Nu uita de pai…

–      Si un pai!

–      Citesti?

–      Da citesc.

–      Te plimbi?

–      Da ma plimb.

–      Daca citesti si te plimbi ai sufletul tanar. Toate continentele?

–      Chiar toate!

–      Impresionant, o varsta destul de frageda.

–      Frageda?!

(Cand sa continui intra doamna secretara – trecuta de 60 de ani)

-Multumesc Stacey.

 

M-am asezat in locul lui si mi-am pus picioarele pe birou.

–       Louboutin normal…

–       Loubunel te rog!

 

Mi-a rotit scaunul, am dat toate cartile jos. S-a apropiat usor de mine si m-a intrebat:

–       Iti e foame?

–       Nu inca. Peste o ora trebuie sa fiu la cina.

–       Cum adica?

Am zambit si m-am uitat peste umar.

 

–       Nu te uita cu fata asta… Nu pleci nicaieri.

–       Plec. Da-mi ce mi-ai promis – de aceea am venit.

 

S-a intors cu spatele, cu paharul in mana, se auzea cum gheata se loveste de sticla.

 

–       Iti place sa te joci… Si stii ca…

–       Ca ce?! (M-am indepartat usor catre usa).

–       Nu pleca…

–       Plec!

 

Am trantit usa si nici nu stiu cum am ajuns pe strada. M-am urcat in taxi si am plecat…

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *