Un carusel

photo-2

Ieri nu am facut nimic important sau productiv. O zi de duminica obisnuita cred. Am inceput sa ma simt mai bine in orasul asta, sa mi se para mai familiar. M-am trezit destul de tarziu, in jur de ora 11, am avut un meeting la ora 14.00,care a descurs bine. Nu am auzit chiar ce vroiam, dar a fost ok. Dupa am inceput sa ma plimb. Nu stiu de ce, dar zici ca pluteam. Aveam atatea optiuni, atatea persoane cu care m-as fi putut intalni sa iau lunch-ul, dar am ales sa o iau la pas singura.  Am fost putin la un mall, nu am cumparat mare lucru, nu eram eu in starea mea de cumparaturi. M-am asezat la o terasa, langa un carusel. Pur si simplu m-a fascinat. Mi s-a parut super ingenios sa construiesti un carusel la intrarea unui shopping mall. Toata lumea se oprea sa faca poze, sa analizeze si mai ales, cred eu, sa isi aduca aminte de copilarie. Mi-au trecut repede prin gand imaginile de cand eram copil si mergeam cu parintii sau prietenii, foarte fericita fiind, sa ma dau in fel si fel de chestii si sa mananc vata pe bat. Cat de buna era, si cat de buna este de fiecare data cand am posibilitatea sa mananc.

Cred ca timpul petrecut aici m-a ajutat sa ma cunosc mai bine, sa imi aduc aminte de lucrurile frumoase din viata mea si mai ales sa invat sa apreciez mai mult lucurile simple care ni se intampla fiecaruia dintre noi. Cred ca ne grabim, alergam dintr-o parte in alta, uitam esenta. Nu mai alocam timp pentru micile bucurii ale vietii, devenim din ce in ce mai insensibili. Nu mai stim sa zambim cand mergem pe strada, nu mai vedem verdeata din jurul nostru, nu mai mirosim florile. Ma includ si eu in toata descrierea asta. Si acum realizez cate lucuri frumoase am pierdut in dorinta nebuna de a face cat mai multe, in incercarea de a nu pierde niciun minut din viata mea pentru asemenea prostii. Nu sunt prostii! Lucrurile astea mici iti fac viata mai frumoasa, te relaxeaza si iti bucura sufletul daca le bagi in seama. Ne invartim intr-un mecanism clasic, plin de numere. Uitam de arta, de muzica , de o carte buna. Stau si ma intreb pana unde o sa ajunga toata alergatura asta? Pana cand?

Opreste-te un minut din tot ce faci in fiecare zi si reflecteaza. Nu merita sa treaca viata pe langa tine fara sa te bucuri tu ca si persoana de micile placeri pe care toata lumea si le poate permite. Mergi singur sau ia-ti iubitul/iubita/sotul/sotia/prietenii, o sticla de vin, o carte buna, o patura si intinde-te pe iarba, oriunde. Doar uita-te la cer si simte oxigenul, atat!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *