Vineri

Unknown2

Despre ce poti sa scrii cand nu ai nicio idee? Dar imi doresc enorm sa scriu. Ma face sa ma simt bine, libera si productiva. M-am trezit dis-de-dimineata, am baut cafeaua, am luat micul dejun, am dat muzica tare si am inceput sa ma zbengui prin casa ca un copil de 5-6 ani. Cu siguranta am trezit multe persoane cu volumul muzicii, dar mi-am vazut de treaba mea. Nu aveam nici foarte mult timp la dispozitie, dar mi-am facut de cap singura, sotul meu deja plecase la antrenament.Ma gandeam sa incep sa fac bagajele, dar imi era urat cand vedeam geamantanele goale si parca ma strigau “umple-ne, umple-ne”. Am lasat-o pe mai tarziu. M-am imbracat, mi-am luat caietele si pixurile si am plecat la meditatie. Parca sunt iar clasa a 12a, cand trageam de timp sa ajung la orele particulare si numaram mereu scarile pana ajungeam. Sunam la usa si ma rugam din tot sufletul sa nu auda profesorul sau profesoara soneria si sa pot sa plec. Dar niciodata nu aveam noroc, tot timpul usa se deschidea si ma asezam pe scaun trista si posomorata si auzeam ticaitul ceasului de pe perete. Erau cele mai lungi 2h din viata de liceu. Acum ma bufneste rasul cand imi aduc aminte ce motive prostesti gaseam pentru a scapa de meditatia de luni. Atunci chiar aveam impresia ca profesoara ma credea cand ii spuneam ca ma simt rau, ca am uitat cheia sau mai stiu eu ce inventii. Dar acum, o fac din placere si dorinta. Desi am studiat mult timp limba franceza si am si locuit 1 luna la Paris, fiind inscris intr-un program, acum vreau sa aprofundez limba si sa devin fluenta. Cel putin 4 sedinte pe saptamana, idiferent ca sunt la Constanta sau Bucuresti. Si pentru ca ambitia mea nu are limite, cel putin acum, la varsta asta, m-am apucat si de sala. Am o antrenoare deosebita. Ma face sa iubesc sportul si sa imi doresc sa ajung sa lucrez. Chiar daca imi dau sufletul acolo, sunt fericita. Mananc regulat si sanatos. De cateva zile am scos painea aproape definitiv, nu mai beau niciun fel de suc si chiar ma lupt sa renunt la zahar. Am cautat si ore de Yoga, dar din pacate aici, pe malul marii nu sunt. Nu-i nimic, gasesc eu altceva de facut. Cel mai important este sa fac ceva, pentru mine, pentru psihicul si corpul meu. Cu cat imi tin mintea mai ocupata, cu atat sunt mai productiva.

Acum ma pregatesc sa plec spre Urziceni, oraselul fantastic al Romaniei J. Insa, chiar ma bucur, pentru ca voi avea ocazia sa imi petrec timpul cu multi prieteni dragi (care au ramas putini ce-i drept), sa joc tennis si sa ma bucur de soare si de piscina in liniste. Parca imi e dor si de privirile urate pe care le primesc uneori. Sau poate ma insel si sufar de paranoia si de nebagare in seama. Dar intr-ul fel ciudat si inexplicabil, ma simt mai puternica.

Off..chiar trebuie sa merg la bagaje, deja plang si le este dor de mine. Nu au mai calatorit de mult.

Va pup si va doresc un weekend minunat!

 

 

 

 

9 thoughts on “Vineri”

  1. Aia cu “privirile urate” e tare!! ;-))) Dupa doua zile la Urziceni nu o sa-ti mai fie dor!

  2. In sfârșit acasă iar. Parca imi e dor de tine, deși stam si bem o cafea. Tremur si parca as vrea sa opresc timpul, sa fim aici amandoua mereu. Profit de faptul ca in momentul asta pot sa scriu repede ceva pentru tine, pentru ca tocmai vb la telefon 1 minut. Ma bucur mult ca suntem amandoua ca in vremurile noastre in care fiecare zi era altfel, făceam tot felul de nebunii. Ma bucur ca scrii si prin asta, noi, cei care te cunoastem suntem alaturi de tine in fiecare zi. Evoluezi, deja scrii in engleză. Astept curand varianta din franceza :)). Stiu. Cat de ambitioasa esti si stiu ca asta te face si mai buna! Ma bucur ca esti fericita, ca esti aici. Si chiar daca maine bagajele sunt in alta parte, ne întâlnim iar pe blog! :* :*

  3. Sant impresionat de ceea ce poti si totodata de talentul de a scrie ,de atiprezenta impresile de pana acum despre cele traite de tine!.Ma bucur si te rog sa continuii,chiar in cadrudile in cateva volume.Cudrag Georgel!gheorghesavu@gmail.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *